Plânsul de femeie....

 

Plânsul de femeie....

Un băiețel și-a întrebat mama:
- Mamă, de ce plângi?
Și ea a răspuns: Pentru că sunt femeie...
- Dar... Nu înțeleg.
Mama lui s-a aplecat spre el, l-a îmbrățișat și i-a spus
- Iubirea mea, nu vei înțelege niciodată!...

Mai târziu băiețelul și-a întrebat tatăl:
- Tati, de ce mami plânge uneori fără motiv?
Bărbatul i-a răspuns:
- Toate femeile plâng întotdeauna fără motiv....
Doar asta a putut răspunde Părintele.

Băiețelul a devenit bărbat
Și din când în când, își pune aceeași întrebare:
- De ce plâng femeile fără motiv?
Într-o zi acest om a îngenuncheat și l-a întrebat pe Dumnezeu
- Doamne, te rog.....spune-mi...
De ce plâng femeile atât de ușor
Și Dumnezeu i-a zis:

- Când am creat femeia, trebuia să fac ceva cu totul special.
Ii-am făcut umerii suficient de puternici, capabili să susțină greutatea lumii întregi...
Dar suficienți de moi pentru a te mângâia!

- I-am dat o forță interioară imensă, pentru a putea rezista durerilor maternității dar și disprețului care vine adesea din partea propriilor copii!
- I-am dat puterea care îi permite să aibă mereu grijă de familia sa, fără să se plângă, în ciuda bolii și oboselii, chiar și atunci când alții nu o susține, nu o prețuiesc.

- I-am dat sensibilitate să-și iubească copiii, în orice circumstanță, chiar și atunci când acei copii au rănit-o foarte tare...
Această sensibilitate îi permite să alunge orice tristețe, plâns sau suferință copilului și să îndepărteze anxietatea, îndoielile și temerile adolescenței!

Oricum, ca să poată suporta totul, fiule...
I-am dat lacrimile, și sunt exclusiv ale ei, pe care să le folosească când are nevoie de ele.
Când le varsă, femeia toarnă un pic de dragoste în fiecare lacrimă.
Aceste picături de dragoste dispar în aer și omenirea le savurează!

Bărbatul a răspuns cu un oftat adânc…
– Acum înțeleg sentimentele mamei mele, surorii mele, soției mele…
– Îți mulțumesc, Doamne, că ai creat femeia.

Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet