Cum ne reinventează noaptea.

  

Cum ne reinventează noaptea.

Adormim în fiecare noapte într-o moarte temporară și ne trezim în fiecare dimineață cu o nouă naștere.

Aceasta nu este o metaforă, ci secretul cel mai bine păstrat al vieții.

În fiecare noapte când închizi ochii, se întâmplă ceva misterios și profund.

Nu este doar un somn, ci o călătorie.

Asemenea zeilor antici care coboară în Lumea de Subteran pentru a renaște mai puternic, te cufunzi în necunoscut și ieși transformat, chiar dacă nu știi asta.

Noaptea devine apoi o odisee în miniatură.

Sub vălul lui Morpheus, psihicul tău se confruntă cu umbrele sale, negociază cu demonii săi interiori și țese, în clandestinitatea de vis, complotul metamorfozelor tale tăcute.

Dimineața devreme, când lumina îți atinge pleoapele, nu te trezești niciodată la fel.

A avut loc o metamorfoză imperceptibilă.

Temerile cu o zi înainte par mai ușoare, ideile mai clare.

Noaptea ți-a spălat gândurile, ți-a filtrat emoțiile și ți-a pregătit inima pentru a întâmpina noua zi.

Înțelepciunea antică știa asta.

Somnul nu este doar odihnă, ci o alchimie tăcută.

În secretul umbrelor, visele tale, tăcerile tale, respirațiile tale adânci lucrează neobosit.

Ele dizolvă ceea ce trebuie să dispară și păstrează ceea ce trebuie să rămână.

Când te trezești, ești și fidel cu tine însuți și diferit, ca un râu ale cărui ape se reînnoiesc constant, deși albia lui rămâne imuabilă.

Știința de astăzi confirmă acest lucru: vorbim de „neuroplasticitate nocturnă”, ca și cum creierul, ca un pacient alchimist, și-ar recompune propriul aur în timp ce conștiința diurnă este absentă.

Cum putem onora această magie zilnică?

În primul rând, bun venit.

Nu te grăbi.

Răsfățați-vă cu acest moment suspendat în care noaptea și ziua încă se ating, unde totul este calm, unde totul rămâne posibil.

Apoi, plasează o intenție acolo.

O dorință, un gând, chiar trecător.

Ceva din tine ascultă acea parte nocturnă și înțeleaptă care lucrează în umbră.

Ai încredere în schimbare.

Ieri nu mai există.

Azi este gol.

Nu ești condamnat să repeți ceea ce a fost.

Poți alege, chiar și puțin, cum respiri, cum zâmbești, cum începi.

Acesta este adevăratul secret.

Nu ești o statuie, ci un val, o melodie, o poveste care se reinventează în fiecare zori.

Și când piciorul tău atinge în sfârșit solul, amintește-ți că nu te îndrepți doar către o zi, ci către o versiune complet nouă a ta.

Acest prim pas, acest prim gest, acest prim gând, conține deja tot harul din lume.

A renaște dimineața nu este un privilegiu rezervat celor înțelepți, ci un drept tăcut oferit oricui acceptă să deschidă ochii.

Viața nu îți cere să înțelegi totul, doar să primești acest miracol familiar.

Ieri s-a stins în zori, iar acum întregul univers este ținut în această nouă șansă, mâna ta întinzându-se spre necunoscut, lumină, gata să scrie ceea ce urmează.

Cu lumină, pace și iubire .....

Vasile Cotlet