PUTEREA PĂMÂNĂRII — DE CE MERSUL DESCULȚ ESTE O ÎNTOARCERE LA INTELIGENȚA DIVINĂ

 PUTEREA PĂMÂNĂRII — DE CE MERSUL DESCULȚ ESTE O ÎNTOARCERE LA INTELIGENȚA DIVINĂ

Scoate-ți pantofii.
Reconectați-vă cu Pământul.
Pentru că ceea ce nu ți s-a spus niciodată este că împământarea nu este doar „bună pentru sănătatea ta”, ci este sacră.
Este o înviere electromagnetică.
Este o reparație a sistemului nervos.

Este o comuniune cu corpul viu al Pământului, cel care l-a născut pe al tău.
Când picioarele tale goale ating pământul, nisipul sau piatra,
Corpul tău începe să facă schimb de electroni cu Pământul.
Curenții adevărați de vindecare încep să curgă.

Inflamația scade.
Cortizonul se echilibrează.
Comunicarea celulară se armonizează.
Organele se realiniază.

Pentru ce ?
Pentru că Pământul este inteligent și corpul tău este programat să-și primească semnalele.
Reflexologia conectează fiecare organ din corpul tău la punctele de presiune de pe picioare.

Aceasta înseamnă că mersul desculț este ca un masaj al întregului corp, din interior spre exterior.
Nu te „împământează” doar pe tine.
Reconectați fiecare sistem major endocrin, nervos, digestiv și imunitar la rețeaua originală.

În cele mai vechi timpuri, oamenii mergeau desculți pentru că nu și-au pierdut niciodată legătura cu Sursa.
Am început să purtăm tălpi de cauciuc – și am încetat să mai primim energie.
Am construit orașe pe beton și am pierdut templul propriului nostru trup.

Ne-am izolat de viață și am numit-o „progres”.
Dar astăzi, ne amintim.
Mergi desculț
Pe iarbă.
Pe nisip.
În pădure.

Oriunde Pământul este adevărat și brut.
Lasă-l să te recalibreze.
Lasă-ți tălpile picioarelor să-ți aducă sufletul înapoi în ritm.
Pentru că vindecarea ta nu este acolo sus.
E chiar sub picioarele tale.

Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet

Când renunțarea este un salt de credință.

Atâta timp cât suntem în evaluare și nevoia mentală de a înțelege și controla, nu putem deveni pe deplin conștienți.
Așadar, repetăm iar și iar niște modele dureroase și limitative în timp ce ne gândim că lucrăm conștient la noi înșine.

Atâta timp cât nu am făcut o renunțare totală și adevărată la ceea ce am vrea sau credem că este, fie pozitiv sau negativ. , rămânem prinși în labirintul identităților noastre mentale și al convingerilor noastre conceptuale.
Rămânem supuși iluziei liberului arbitru, care nu este altceva decât ego.

Renunțarea la identitățile și tiparele noastre obișnuite este un salt indispensabil de credință, la fel ca și acceptarea de a muri din viața noastră și de a abandona orice luptă, pentru a renaște într-o nouă realitate în care lumea fricii nu mai are putere sau influență asupra noastră.

Aceasta este o lucrare pe care o avem de a face cu ființa noastră vie, pentru a ne pregăti pentru propria moarte, care este o întâlnire inevitabilă pentru toate ființele umane, o trecere spre o altă realitate, care totuși se înregistrează în continuitatea vieții noastre pământești.

Să știi că ceea ce trăiești și simți în viața ta va dura după moartea ta fizică.
Cu lumină și iubire .....
Vasile Cotlet