Noi ne căutăm părinții în relații.....CE VREI, CE AI NEVOIE.

 

Noi ne căutăm părinții în relații.....CE VREI, CE AI NEVOIE.

TOT ce ceri de la partenerul tău, este tot ceea ce nu ai primit sau nu ai fost mulțumită în copilărie de tata și de mama ta.
TOT ce am judecat sau criticat la ei, se întoarce în viața noastră prin partener, sau/și, devenim noi ca ei.

- Uită-te la mine,
- Ai grijă de mine,
- Ascultă-mă,
- Iubește-mă,
- Recunoaște-mă,
- Fii alături de mine,
- Alintă-mă,
- Ascultă-mă,
- Protejează-mă,
- Ține-mă în minte,
-Ajută-mă...

Cererile pe care cineva le poate avea față de partener, reflectate în lista dorințelor și nevoilor dezvăluite anterior, pot avea ecou ceea ce a rămas nemulțumit în copilărie, provenite în principal din relația cu părinții.
Figurile părinților, a tatălui și a mamei, joacă un rol crucial în modelarea modului în care percepem lumea și relațiile ca fiind maturitatea noastră.

Aici se împletesc relațiile umane cu poveștile marcate de copilărie, o perioadă de învățare crucială care lasă o amprentă profundă și durabilă asupra ființei noastre.
Semințele semănate în acea grădină timpurie, udate cu lacrimile și zâmbetele părinților noștri, germinează de-a lungul anilor, țesând o plasă invizibilă care leagă trecutul nostru de prezentul nostru.

Privind spre interior, spre acei primii ani de viață, poate fi provocatoare, dar și edificatoare și eliberatoare.
În acea perioadă timpurie, în care mintea și inima sunt bureți care absorb senzații, emoții și modele comportamentale în jurul nostru, multe dintre aceste semințe care au fost plantate vor crește puternice și frunzele, hrănind ființa noastră în armonie.

Alții, totuși, pot fi îngropați în solul fertil al psihicului nostru, sperând să fie descoperiți și transformați.
Nevoia de atenție, afecțiune, recunoaștere și protecție poate decurge din etapele copilăriei în care aceste elemente au fost rare.
Este de înțeles că la maturitate cauți să umpli acele goluri emoționale cu dragostea și sprijinul unui partener.

În mod similar, frica de abandon, căutarea siguranței și dorința de control pot fi urmărite înapoi în momentele în care ne simțim vulnerabili și lipsiți de apărare.
Este crucial să înțelegem că aceste afirmații nu sunt defecte, ci semne care ne arată zone în care încă putem crește și vindeca.
Recunoașterea acestor răni din copilărie, acceptarea lor și lucrarea prin ele cu compasiune și determinare este un act de curaj și autenticitate.

Terapia și cunoașterea de sine sunt instrumente puternice care ne permit să transformăm acele răni în înțelepciune și iubire de sine, construind relații bazate pe comunicare sinceră, respect reciproc și empatie.
Amintește-ți că fiecare ființă umană este un univers unic, țesut cu fire de experiențe și amintiri care le conturează drumul.

Cererile către partener pot fi pedale care ne duc înapoi la copilul interior care tânjește să fie auzit, înțeles, recunoscut, validat și iubit necondiționat.
Cererile față de partener pot dezvălui capitole nerezolvate din istoria noastră personală, dezvăluindu-ne unde și cum trebuie să creștem și să ne vindecăm.
În spatele fiecărui „Privește-mă”, „Ascultă-mă”, sau „Protejează-mă” stă un dor profund de a fi văzut în autenticitatea noastră, de a fi auzit în vulnerabilitatea noastră, de a fi protejați în fragilitatea noastră.

Aceste cereri, departe de a fi capricioase, sunt chemări ale sufletului care caută integrare și plenitudine.
Sub suprafața cerințelor față de un partener se află un univers de emoții neexprimate, răni nevindecate și nevoi neîmplinite.
Magia relației ne invită să explorăm aceste teritorii neexplorate, să privim cu curaj sub straturile de protecție și apărare pe care le-am ridicat de-a lungul anilor.

În această explorare profundă, găsim comori ascunse ale autocunoașterii și creșterii, dezvăluind aspecte ale noastre care trebuie îmbrățișate cu dragoste și compasiune.
Această magie a relației de cuplu stă în capacitatea sa de a fi un laborator viu în care experimentăm arta sacră a conexiunii umane.
Prin oglinda cuplului, ne vedem luminile și umbrele, punctele forte și slăbiciunile, visele și temerile reflectate.

Această reflecție ne provoacă să ne cunoaștem mai profund, să ne îmbrățișăm imperfecțiunile cu iubire și să creștem împreună într-o călătorie de transformare continuă.
Este chiar în această călătorie de auto descoperire și creștere unde cuplul devine o oglindă care reflectă luminile și umbrele noastre, un companion care ne provoacă să fim cea mai bună versiune a noastră, vindecând și evoluând împreună într-un dans al iubirii și transformării.
În fiecare cerere către partener se află o oportunitate de a vindeca, de a crește, de a evolua. Îmbrățișând rănile copilăriei cu compasiune și curaj, transformăm relația cu noi înșine și cu ceilalți.
În această călătorie de auto descoperire și creștere, descoperim puterea vindecătoare a iubirii necondiționate, care ne ghidează spre plenitudine și eliberare, permițându-ne să fim cine suntem cu adevărat: ființe înțelepte, puternice, conștiente și mai presus de toate, ființe ale iubirii.

Dacă ai o relație disfuncțională, dacă rezonezi și te regăsești în descriere, hai să stabilim o întâlnire privată, unde poți să îți deschizi sufletul.
Eu sunt Ghidul tău și merg alături de tine, pe drumul tău de eliberare și vindecare, mereu cu ascultare, bunătate și iubire.
Cu iubire și lumină.......
Vasile Cotlet

 

Nu-ți purta copiii și soțul.

Nu ai fost făcut să fii motorul emoțional, fizic și mental al tuturor celor din jurul tău.
Nu e treaba ta sa faci totul: casa, copiii, rutina, emotiile celorlalti.. și pe deasupra, zâmbești ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Copiii tăi pot învăța să ajute.
Partenerul tău poate și ar trebui să își asume rolul de adult.
Încetează să mai crezi că dacă tu nu o faci, nimeni altcineva nu o va face.

Acel gând doar te seacă și te încuie într-un ciclu pe care tu însuți îl poți rupe.
Știi ce se întâmplă când te tragi la răspundere pentru absolut tot?
Obosești, te frustrezi, te deconectezi de tine.

Și partea cea mai grea este că nimeni nu observă... pentru că sunt obișnuiți să te vadă făcând totul fără să spuni un cuvânt.
Asta nu e sănătos.
Și asta cu siguranță nu e dragoste.

Stabilirea unor limite nu te face o mamă rea sau un partener rău.
Te transformă într-o femeie conștientă care merită și ea îngrijire, odihnă și spațiu.
Să ceri sprijin nu este un eșec, este un semn că te trezești.
Așa că începe să renunți la ceea ce nu este doar al tău.

Vorbește.
Negociază.
Dă-l mai departe.
Pentru că o familie nu este o povară, este o echipă.

Și toată lumea trebuie să participe ca să meargă bine.
Şi tu eşti o parte importantă.
Nu uita asta.
Suntem momente.

Cu iubire și lumină....
Vasile Cotlet