Tandrețea

 

Tandrețea

este un refugiu tăcut în tumultul vieții, un limbaj fără cuvinte care transcende granițele și barierele.
Este capacitatea de a vedea cu ochii sufletului și de a atinge cu mâinile inimii, un act de empatie profundă și compasiune care înflorește în simplu: o îmbrățișare neașteptată, o privire care înțelege, un gest grijuliu.

Este puterea în blândețe, curaj în vulnerabilitate.
Tandrețea nu caută să cucerească, ci să se conecteze; nu cere, ci dăruiește.
Se naște în delicatețea unei șoapte, în grija cu care este ținută o floare, în răbdarea infinită față de greșelile proprii și ale altora.

Într-o lume care prețuiește adesea zgomotul și viteza, tandrețea invită la pauză și contemplare.
Ne amintește că nu suntem insule, că noi..... umanitatea se reflectă în celălalt.

Este, în esență, promisiunea că, chiar și în adversitate, va exista întotdeauna un colț în care domnește bunătatea.
Cultivarea tandreței este, poate, cel mai mare act de rebeliune și speranță, pentru că în ea se află sămânța unei umanități mai drepte și mai iubitoare.
Așa este...Mulțumesc.....Mulțumesc... .Mulțumesc....!!!!

Cu iubire și lumină....
Vasile Cotlet