NU INTERFERA CU EMOȚIILE CELTORALȚI.

 NU INTERFERA CU EMOȚIILE CELTORALȚI.

Vindecarea este posibilă atunci când „tu” încetezi să mai stai în cale.
Lăsa-i pe toți să treacă prin ceea ce trebuie să treacă în momentul prezent.
Toți sunt epuizați și vor să se odihnească.

Te-ai săturat să te lupți, să te prefaci și să minți, să fii nevoit să ții, să menții și să te prefaci, iar valuri mari de energie sunt eliberate prin corpul tău.
Fii prezent cu ei.

Valuri de tristețe, deznădejde, frică, rușine și vinovăție apar chiar acum.
Să iasă toate acele energii, să le vibreze întregul corp, să tremure dacă așa trebuie, să plângă, să țipe, să urle, să râdă, să moară de frică dacă așa trebuie să fie.

Nu le oferi nimic decât cel mai mare dar dintre toate: prezența ta blândă.
Fii alături de ei în fiecare respirație, în fiecare mișcare, clipă de clipă.
Ia-i de mână, dar nu încerca să le impui, să îi schimbi, să nu mai experimenteze ceea ce trăiesc, nici să le oferi răspunsuri premature.

Dacă începi să te simți inconfortabil sau ca și cum ai vrea să te grăbești și să-i „vindeci”, sau să-i „salvezi”, sau să-i împiedici să se simtă așa cum se simte, sau să faci totul să se simtă „în regulă” pentru ei.....
Acceptă-i: este nevoia ta, disconfortul tău, frica ta, nu a lor.
Nu-i tratați ca pe niște victime sau invalizi.

Nu îi confunda cu ceea ce crezi că sunt.
Onorează puterea care se mișcă în ei; validează experiența ta, absolut.
Ea are încredere în inteligența imprevizibilă a vindecării și știe că „simptomele” ei ar putea deveni mai pronunțate chiar înainte ca ea să înceapă să se îmbunătățească; că energia s-ar putea intensifica înainte de a se opri.

Ceea ce acum pare ca haos și dezintegrare ar putea fi, de fapt, o eliberare necesară și o reorganizare inteligentă a unui sistem blocat.
Uneori, inimile noastre trebuie să fie zdrobite complet pentru a putea îmbrățișa mai multă viață, pentru a putea accepta o iubire mult mai puternică.

Lasă prezența ta caldă, să-i amintească prietenului tău de propria lui prezență caldă, atât de stabilă, atât de pașnică, atât de liberă, atât de adânc înrădăcinată chiar în acest pământ, aici și acum.

Amintește-ți că ceea ce ești cu adevărat nu poate fi rupt niciodată, nici măcar de cele mai intense energii, nici nu poate fi reparat și că viața nu face niciodată greșeli, chiar dacă dintr-o dată pare că totul a fost o greșeală.

Iubirea este tot ceea ce contează.
Ploaia cade, stelele explodează în tăcere în imensitatea spațiului și aici jos, pe această planetă minusculă numită Pământ, ne întâlnim uneori și ne îmbrățișăm.

Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet