RELAȚIA DE CUPLU.
Când un cuplu se
"separă", indiferent de modul și situația în care a avut loc acea
despărțire, pe tărâmul spiritual se observă mereu aceeași imagine și lectură:
nu este de fapt o "separare", ci o emancipare.
Acești doi oameni
nu știu că au decis inconștient în lumea spirituală să ia o cale independentă
de cealaltă pentru ca fiecare să dezvolte ceea ce împreună nu ar mai fi
posibil.
În esență este o renunțare la idealul materialist, adică obligația de a
continua împreună, stagnat de reglementările culturale când de fapt relația nu
mai este spațiul fertil potrivit dezvoltării personale.
Relatia a oferit,
în unirea ei initială, toate roadele posibile, și trebuie să moară acum pentru
că, în fiecare, să se nască ceva nou de dragul viitorului:
"Ma emancipez de tine ca să poți continua evoluția ta ca om din moment ce
împreună nu va să fie posibil. "
Dacă am fi
conștienți de acest fapt spiritual, "despărțirile" ar avea un
caracter mai civilizat, cordial și respectuos; ar dispărea reproșurile,
vinovăția; și furia care inundă adesea relația socială, poluând-o, dând loc
cordialității, respectului și dorinței ca celălalt să poată continua să crească
pentru noua lui experiență de viață.
Când căile
individuale se diferă sau se separă, ele sunt emancipate pentru o nouă viață.
O emancipare conjugală este un adevărat act de iubire în sine, o renunțare de
dragul destinului celuilalt.
Cu iubire și lumină.......
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu