CÂND RĂUL LOVEȘTE.

 

CÂND RĂUL LOVEȘTE.

Pentru majoritatea încă inconștientă a oamenilor, doar o situație extremă și critică are potențialul de a sparge coaja tare a ego-ului lor și de a-i determina să renunțe și, în consecință, la o stare de conștiință superioară.

O situație extremă apare atunci când dezastrul, răsturnarea totală, pierderea semnificativă sau o mare suferință îți distrug lumea și nu are sens.

Este față în față cu moartea, fizică sau psihologică.

Mintea și ego-ul care au creat această lume se prăbușesc.

O lume nouă poate răsări atunci din cenușa lumii vechi.

Desigur, nu există nicio garanție că chiar și o situație extremă va provoca această schimbare, dar potențialul este întotdeauna acolo.

La unii oameni, într-o astfel de situație, rezistența la ceea ce este se intensifică și se transformă într-o coborâre în iad.

În altele, chiar dacă eliberarea este doar parțială, le oferă o profunzime și o seninătate care nu existau înainte.

Fragmente din coaja ego-ului se prăbușesc, permițând să strălucească o mică parte din pacea și strălucirea care există dincolo de minte.

Situațiile extreme sunt sursa multor miracole.

În ultimele ore ale vieții lor, criminalii condamnați care așteptau execuția au experimentat o stare fără ego și pacea și bucuria profundă care o însoțesc.

Rezistența față de situația în care se aflau a fost atât de intensă încât a creat suferințe intolerabile.

Din moment ce nu puteau face nimic și nu puteau alerga nicăieri pentru a scăpa de ea, nici măcar să-și construiască mental un viitor pentru ei înșiși, acești criminali au fost forțați să accepte complet inacceptabilul.

Au fost forțați să dea drumul.

Astfel, ei au putut să intre în starea de har prin care vine răscumpărarea și să experimenteze o detașare totală de trecut.

Desigur, nu situația extremă creează o deschidere care lasă loc pentru miracolul harului și al mântuirii, ci mai degrabă eliberarea.

Așa că atunci când nenorocirea lovește sau ceva merge groaznic de rău - boală, dizabilitate, pierderea casei, a bogăției sau a identității sociale, ruperea unei relații apropiate, moartea sau suferința unei persoane dragi sau iminența propriei morți - știi că există o altă față a acestei monede, că ești la doar un pas de ceva incredibil, de la transformarea totală a aurului al-chimic al durerii și suferinței totale în metal al-chimic.

Și acel pas este eliberarea.

Nu spun că vei fi fericit într-o astfel de situație.

Nu, nu o vei face.

Pe de altă parte, frica și durerea se vor transforma în acea pace interioară și seninătate care provine dintr-o adâncime insondabilă, din nemanifestat însuși.

Aceasta este „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere”.

În comparație cu ea, fericirea este mai degrabă superficială.

Această pace radiantă vine odată cu realizarea că ești indestructibil, nemuritor.

Și această realizare nu are loc la nivel mental, ci în profunzimea ființei tale.

Nu este o credință;

Este o certitudine absolută care nu necesită dovezi externe.

Cu iubire și lumină......

Vasile Cotlet