Călătoria este personală, dar ești singur.

 Călătoria este personală, dar ești singur.

Aceasta este o afirmație care onorează paradoxul central al trezirii spirituale... „fiecare ființă umană trebuie să-și urmeze propriul drum către adevăr, dar atunci când merge, el sau ea nu este niciodată complet separat de toate”.
„Călătoria este personală” pentru că nimeni nu poate trăi procesul tău pentru tine... nimeni nu-ți poate înfrunta umbrele... recunoaște-ți darurile... treci prin durerea ta... sau susține tăcerile tale interioare.

Trezirea necesită autenticitate, angajament interior și o dorință radicală de a se întoarce spre interior.
Fiecare suflet are propriul său ritm, răni de vindecat, lecții de integrat și adevăruri de reținut.
Prin urmare, calea este unică și irepetabilă.

Dar „nu ești singur” pentru că, în nucleul nostru, toți suntem conectați printr-o rețea invizibilă de conștiință, iubire și scop.
Pe măsură ce mergi, poți simți prezența altora care merg și ei.
Unii vă vor însoți fizic ca ghizi, profesori, suflete pereche sau însoțitori spirituali.

Alții te vor însoți din planurile subtile... strămoșii tăi, gardienii tăi, sinele tău superior sau aceeași energie divină care locuiește în noi toți.
Mai mult, nu ești „singur” pentru că viața te susține: fiecare sincronicitate, fiecare semn, fiecare moment de inspirație sau întâlnire este o reamintire că există o inteligență iubitoare care orchestrează călătoria cu tine.

Această frază ne invită la smerenie și încredere... ne invită să nu ne comparăm, dar nici să nu ne izolăm; să ne onorăm procesul, dar să ne deschidem pentru a primi sprijin.
Singurătatea celui care caută este reală, dar la fel este și unitatea sufletului cu Totul.

Suflet drag, nu ești singur.
Eu sunt GHIDUL tău și merg alături de tine pe drumul tău de eliberare, vindecare, cunoaștere.....mereu cu bunănătate și ascultare.
Hai să vorbim, nu ai ce pierde...
Cu iubire și lumină.....
Vasile Cotlet