Nu-ți mai ține tristețea.
Este în regulă să
fii trist uneori, dar să fii trist tot timpul nu este.
Să întâmpini
această emoție este la fel de importantă ca și eliberarea ei.
Pentru că odată
instalată e ca și cum ai avea o ancoră grea atașată de picior.
E greu și monoton
să mergi cu asta tot timpul.
Anterior, fiind
foarte hipersensibil, aș putea fi trist pentru un da sau un nu, cuvinte greșite
sau chiar situații greșite.
Am stat ore și zile la rînd, văzând situații care se repetă.
Până când am realizat:
- Sunt singur în
bucla mea de inferioritate.
- Oamenii care
m-au atins nu mi-au simțit niciodată tristețea, pur și simplu nu le pasă.
Atunci de ce mă
pedepsești pentru că am rămas trist degeaba?
De multe ori
tristețea rămâne ancorată, se acumulează și la un moment dat trebuie să o
eliberezi, să golești, să deschizi robineții.
Pot să vă spun că
atunci când totul se limpezește, are loc ușurința și claritatea.
În spatele
fiecărei tristeți se află fericirea.
Toată lumea
merită liniște, așa că tu de ce nu?
Cu iubire și
lumină.....
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu