UN TATĂ POATE FI ABSENT, DAR NU ÎNCETEAZĂ SĂ FIE TATĂ.

 

UN TATĂ POATE FI ABSENT, DAR NU ÎNCETEAZĂ SĂ FIE TATĂ.

În cadrul Constelațiilor Familiale Complexe și Analiza Transgenerațională prin Psihogenealogie, tatăl ocupă un alt loc decât mama: el este autoritatea, fermitatea, decizia și adăpostul.
Atât băiatul cât și fata, au nevoie de tată.
Fata are nevoie de figura paternă pentru că va forma ideea, ce este un bărbat, transferând sentimente ce decurg din relația cu tatăl ei în relația cu soțul ei și are nevoie ca tatăl să stabilească activ reguli în viața ei.

Copilul are nevoie de tată pentru că prin el, va obține tiparele de gen, va învăța ce este potrivit și așteptat de societate în ceea ce privește rolurile de gen, tatăl este cel care ajută copilul să obțină autonomia, afectează dezvoltarea cognitivă și mai ales îl pregătește să formeze o societate, marchează orientări morale, stabilește limite.

EFECTUL UNUI TATĂ ABSENT.

Dezvoltarea copilului, efectul absenței tatălui asupra sănătății și bunăstării copiilor este foarte negativ.
Absența fizică a tatălui și efectele devastatoare ale acestuia.

Câteva dintre consecințele pe care abandonul fizic și emoțional al părinților le aduce cu sine, unele probleme grave de sănătate la copii sunt deoarece sistemul lor imunitar este afectat de stresul pe care îl generează astfel o situație de neputință, în ciuda eforturilor mamelor în aceste cazuri de a compensa deficiențele afectiv-educaționale din perspectiva tatălui.

Dezvoltarea copilului, efectul absenței tatălui asupra sănătății și bunăstării copiilor este foarte negativ.
Lipsa de tată stă la baza majorității celor mai urgente probleme sociale de astăzi, de la sărăcie și infracțiuni, până la sarcina adolescenților, abuzul asupra copiilor și violența domestică.

Un tată absent îl cauți toată viața și oricum.
Am văzut femei care au avut un tată absent și au avut întotdeauna parteneri care locuiesc departe, fără iubire, care să repete modelul.
Dar în plus, mai apare o problemă, deoarece multe femei învață să privească lumea prin ochii mamei lor, iar dacă urăște figura paternă, nu vor avea niciodată încredere în bărbați.

Și dacă este un fiu crescut în aceste condiții, va fi un fiu care va încerca mereu să rămână ca un copil, pentru că va crede că atunci când va crește va deveni omul pe care mama lui îl disprețuiește.
Negarea funcției paterne pune în pericol întreaga societate.

În lipsa tatălui apare o relație de cuplu între mamă și fiu care dăunează echilibrului mental al amândurora.
Când ajung adolescenți, mulți dintre acești copii nu au alte mijloace de a-și dovedi bărbăția decât să se opună femeii-mamă, chiar și prin violență.

Când tatăl lipsește, când predomină simbolurile materne și copilul este singur cu femeile, se naște violența.
Nu există nimeni mai antrenat să oprească agresiunea antisocială a unui băiat decât tatăl său biologic.
Tatăl este cel care permite să înfrunte realitatea și separarea sau să introducă între mamă și fiu un spațiu care eliberează imediat și fuziunea cu ființele și lucrurile.

Tata oferă libertate.
Tata este cel care are grijă de fiu, cu care crește și se identifică.
Tata îi oferă fiului un sentiment de siguranță și alienare în fața mamei.
Funcția părintească este indispensabilă copilului de a-și asuma propria individualitate, identitate și autonomie psihică necesare efectuării ca subiect.

RESPECT PENTRU VIAȚĂ.

Primul lucru pe care părinții îl oferă copiilor lor este viața.
Cu acest act de realizare atât de profundă, ei dau tot ce au.
Ei nu pot nici să adauge, nici să scadă nimic.
În această desăvârșire a iubirii, tata și mama dau totul.

Faptul că copilul ia viața așa cum i-o dau părinții fără a omite sau a vrea sa elimine ceva este o ordine a iubirii.
Dacă copilul își acceptă părinții așa cum sunt, el acceptă viața care vine de departe și prin ei.

Această luare îi permite să se adapteze la viață și să-și ducă mai departe dezvoltarea cu tot potențialul său, apoi să transmită propriilor săi copii ceea ce a luat.
Atât în ​​familia, cât și în rețeaua familială, (Arborele Genealogic) există o nevoie comună de conectare și compensare care nu tolerează excluderea niciunuia dintre membrii săi.

În caz contrar, cei care se nasc mai târziu în sistem repetă inconștient și continuă soarta exclușilor.
Dacă rezonezi, dacă te regăsești în descriere și dorești să faci ceva pentru tine și urmași tăi........Hai să vorbim.

Eu merg alături de tine pe drumul tău de eliberare și vindecare, mereu cu ascultare și bunătate
Cu iubire și lumină.....
Vasile Cotlet