Când corpul tău îți vorbește... și tu te faci că nu auzi.

 

Când corpul tău îți vorbește... și tu te faci că nu auzi.

Nu întotdeauna capul tău cedează primul.
Uneori, corpul tău devine nervos înainte de tine și spune:
"Ascultă, te las să pleci.
Tu nu asculți când șoptesc, așa că o să strig."

Durere de cap?
Stochezi atât de multe gânduri încât până și fruntea ta este supraîncărcată mental.
Arată ca un hard disk care se învârte în vid.
Doriți să reporniți?
Începeți prin a elimina 48 de file din cap.

Problema cu gatul?
Spui da când corpul tău strigă nu.
Te uiți în toate direcțiile, în afară de tine.
Rezultat?
Gâtul tău decide să înghețe, ca și cum ar spune: „Întoarce-te, ești deja prea departe. "

Dureri de umăr?
Porți niște bagaje emoționale pe care nimeni nu ți-a cerut să le porți.
Problema nu este că ești puternic.
Doar că toată lumea te crede infailibil.
Corpul tău vrea doar să scape de bagajul său.

Problema cu spatele?
Rămâi drept, dar cu ce preț?
Corpul poartă cele nespuse.
Partea de jos poartă anxietatea ta financiară, familială, spirituală și posibil astrologică. Spatele tău este purtătorul de emoții pe care refuzi să le lași să iasă.

Dureri ale nervului sciatic?
Vrei să mergi înainte, dar tragi un trailer emoțional de 8 tone.
Fiecare pas este o amintire, un stres, o tensiune reprimată.
Vrei să fugi, dar nervii îți spun:
„Nu până când nu golesc trailer emoțional”.

Dureri de stomac?
Tu digeri totul.
Mese, disconfort, reacții pasiv-agresive, suspine ale iubitului/iubitei...
Cu excepția faptului că stomacul tău nu este un coș emoțional.
Vrea doar puțin spațiu... și un armistițiu.

Problemă cu ficatul?
Îți faci griji pentru întreaga lume, cu excepția ta.
Ți-ai înghițit furia cu un mic zâmbet politicos.
Ficatul tău, pe de altă parte, rumegă la ceea ce nu ai îndrăznit să spui.
Nu este un organ, este un cufăr de indignare.

Problemă cu plămâni/cavitatea toracică?
Respiri pentru toată lumea, în afară de tine.
Te simți sufocat?
Nu e doar în capul tău.
Este pieptul tău care spune:
„Vreau spațiu, vreau aer și, cel mai important...
Îmi doresc foarte mult să trăiesc”.

Problemă cu rinichii?
Ești alimentat de frică, trăiești în apnee și te întrebi de ce te doare spatele?
Rinichii tăi nu vor o medalie.
Vor o vacanță.
Fără stres, fără panică, fără încărcătură mentală surpriză.

Dureri de genunchi?
Refuză să te îndoiești, chiar și puțin.
Rămânem prin reflex, prin obișnuință, prin mândrie.
Genunchii tăi vor doar să înțelegi că nu e rușine să te apleci – se numește respect pe tine însuți.

Probleme cu picioarele tale?
Mergi înainte pentru că trebuie, nu pentru că știi unde mergi.
Sunteți în modul „funcționare automată”, dar picioarele vă pierd direcția.
Odihnă.
Și un plan.
Sau doar o pauză pentru a realinia busola.

Corpul tău nu este o pacoste, un animal de petrecere.
Acesta este un difuzor.
Și dacă continui să dai volumul mai încet...
În cele din urmă te va doborî doar ca să îl asculți.
Ai dreptul să încetinești.
Ai dreptul să spui nu.
Ai dreptul să supraviețuiești... pentru a începe să trăiești din nou cu tine.

Cu iubire și lumină....
Vasile Cotlet