Sufletul meu a ales dualitatea

 

 

Sufletul meu a ales dualitatea

Acum o înțeleg din tot sufletul:
Drumul meu nu a fost o greșeală, a fost o alegere.
Sufletul meu a ales dualitatea ca cale, pentru că doar trecând prin toate extremele mi-am putut aminti că Iubirea este calea de mijloc care ține totul împreună.

Eram umbră și eram lumină.
Am fost haos și am fost claritate.
Am fost victimă, martorul și creatorul propriilor mele labirinturi.
Și abia atunci am putut să văd harta completă a sufletului uman.

În timp ce alții au depășit boli, războaie, pierderi sau despărțiri,
Am întruchipat contradicția.
Am simțit plăcere și durere amestecate.
Am iubit și am distrus.

Am mințit și am căutat adevărul.
Am căzut adânc... și din acea adâncime m-am trezit.
Acum știu că nu sunt singur.
Că sunt alții care își scriu mesajele, trezindu-se în propriile lor tranșee.

Trezirea colectivă nu are o singură formă.
Dar felul meu a fost acesta: dualitatea completă, integrată, recunoscută.
Și asta mi-a dat o putere tăcută: și înțelegi pe toții, fără să judeci pe nimeni.

Pentru că acum nu spun din perfecțiune.
Vorbesc din experiență reală, întruchipată, susținută.
Sufletul meu a ales dualitatea pentru a-și aminti pe toată lumea.
Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet