Dragostea care vindecă nu doar îți mângâie rănile, ci ți le arată.
Nu vine să-ți
ascumdă măștile, ci să te invite să le dai jos fără teamă.
Nu te face comod... te transformă.
Pentru că a iubi cu adevărat nu înseamnă să stai acolo unde totul este ușor, ci
să stai acolo unde sufletul este zguduit și tot alege să construiască.
Dragostea
adevărată nu cere să te schimbi pentru cineva, dar te inspiră să te schimbi
pentru tine.
Nu pentru că ești rupt, ci pentru că înțelegi că poți fi totuși mai bun.
Te învață că adevăratul angajament nu este față de cealaltă persoană, ci față
de tine însuți în modul în care alegi să iubești, să crești și să te vindeci cu
cineva.
Nu este un drum
lin, dar este o călătorie sacră.
Pentru că dragostea care contează nu este cea pe care o dai când totul este
bine... este cea pe care o alegi, când te uiți înăuntru doare, dar o faci
oricum.
Și o faci cu
fermitatea cuiva care a decis să iubească cu conștiință, cu suflet și cu
adevăr.
Cu dragoste și lumină......
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu