Copilul înlocuitor: un loc care nu este al lui.
Unii copii vin pe
lume purtând o greutate invizibilă.
Cel al unui frate sau al unei surori decedat, al unui copil născut mort, al
unui avort spontan, al unui geamăn care a murit în uter, sau, uneori, al unui
copil a cărui existență familia a preferat să o păstreze secretul.
Fără să știe, se
nasc într-un loc care este deja ocupat.
Aceștia sunt numiți „copii înlocuitori”.
Acest fenomen nu este banal.
El atinge identitatea, autoconstrucția, dreptul de a exista pe deplin.
Acești copii
trăiesc adesea cu un sentiment confuz de a nu fi niciodată suficient, de a
trebui să umple un gol, de a purta o tristețe plictisitoare.
Unii oameni simt că sunt „prea mult”, ca și cum nu ar fi de așteptat să fie ei
înșiși.
Alții dezvoltă
empatie excesivă, hiperadaptabilitate sau o nevoie viscerală de a fi
perfecți... de parcă ar remedia ceva ce nu au cauzat.
Și totuși, acest rol le-a fost atribuit în mod inconștient.
Din dragoste, din durere, din negare uneori.
Părinții, în
durerea lor, nu au fost întotdeauna capabili să vorbească, să plângă sau să
recunoască.
Deci povestea stă în tăceri.
În prenumele transmise.
În datele suprapuse.
În privirile absente.
A deveni
conștient de acest loc înseamnă a începe să-și revendice existența.
Nu, nu sunteți aici pentru a înlocui.
Ești aici pentru a-ți trăi propria viață.
Sfaturi pentru
a identifica dacă sunteți afectat.
-Ai un prenume sau al doilea prenume care este același cu cineva care a murit
în familie?
-Te-ai născut după un deces, un avort spontan sau un avort despre care nu s-a
discutat deschis?
-Ai simțit
întotdeauna un sentiment de tristețe inexplicabil?
-Adeseori simți că nu-ți aparține, sau că trebuie să-ți „justifice” existența?
-Ai crescut cu așteptări foarte mari fără să înțelegi cu adevărat de ce?
Dacă unul sau mai multe dintre aceste puncte rezonează cu tine, este posibil să
ai acest rol de înlocuitor fără să știi.
Prin Analiza Transgenerațională a arborelui genealogic, identificăm rolul
nostru și prin Constelațiile familiale complexe, lăsăm ceea ce nu ne aparține,
ne repunem pe rolul nostru și ne eliberăm.
Așa că eu merg
alături de tine pe drumul tău de eliberare și vindecare, mereu cu bunătate și
ascultare și te invit în privat pe mess. să dezvoltăm și să aprofundăm.
Cu iubire și lumină.....
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu