Roluri și măști în construcția identității sociale

 

Roluri și măști în construcția identității sociale

1. Învățarea timpurie a rolurilor sociale

Asumarea rolurilor începe din copilărie, odată cu primele interacțiuni semnificative cu mediul familial. Copilul învață rapid ce comportamente sunt acceptate sau sancționate și își ajustează conduita în funcție de așteptările parentale. Astfel, se conturează rolul de copil „ascultător” sau „neascultător”, rol care nu reflectă o esență a persoanei, ci o poziționare relațională față de autoritate. Acest tip de adaptare constituie fundamentul viitoarelor roluri sociale.

2. Rolurile instituționalizate și socializarea secundară

Procesul de socializare continuă în cadrul instituțiilor educaționale și sociale. Rolul de elev, urmat de cel de adolescent și ulterior de adult, este strict reglementat de norme și așteptări sociale. În relația cu statul, individul devine cetățean; în relația cu instituția religioasă, enoriaș; în raport cu autoritățile, subiect al legii. Aceste roluri sunt profund interiorizate și funcționează adesea automat, fără a fi conștientizate sau problematizate.

3. Rolurile profesionale și identitatea funcțională

Odată cu integrarea în câmpul muncii, individul își asumă roluri profesionale specifice: profesor, inginer, avocat, medic. Acestora li se adaugă rolurile derivate din funcție sau poziție ierarhică, precum manager, director, secretar, procuror sau polițist. În multe cazuri, rolul profesional depășește cadrul funcțional și ajunge să modeleze identitatea personală, limbajul, atitudinile și relațiile interpersonale, favorizând confuzia dintre persoană și funcția ocupată.

4. Dinamica rolurilor în spațiul familial

În cadrul familiei, rolurile sunt mult mai fluide și supuse unor transformări constante. Relația de cuplu presupune roluri de bărbat și femeie, respectiv de soț și soție, însă acestea pot aluneca, adesea inconștient, în roluri parentale sau chiar regresive, precum tată–fiică sau mamă–fiu. Lipsa conștientizării acestor schimbări de rol poate genera disfuncționalități relaționale și confuzii afective semnificative.

5. Manifestările externe ale măștii sociale

Un indicator relevant al asumării rolurilor îl constituie modificările de ordin verbal și paraverbal. Schimbarea vocii, a tonului, a ritmului vorbirii sau a registrului lingvistic în funcție de interlocutor reflectă adaptarea rapidă la un rol social specific. Aceste ajustări nu sunt, în sine, problematice, ci evidențiază gradul de interiorizare a măștii sociale și capacitatea individului de a răspunde contextelor variate.

6. Conștiința rolului ca criteriu al sănătății identitare

Problema fundamentală nu constă în existența sau multiplicarea rolurilor sociale, ci în inconștiența cu care acestea sunt jucate. Rolurile sunt inerente vieții sociale și indispensabile funcționării acesteia. Riscul apare atunci când individul nu mai distinge între rol și sine, ajungând să se identifice complet cu masca. Conștiința rolului jucat reprezintă elementul central care face diferența între adaptare funcțională și pierderea autenticității personale.

Drd. Cristina Rusu-Marian

23.01.2026