Roluri și măști. Despre viața trăită în inconștiență sau cu luciditate

 

Roluri și măști. Despre viața trăită în inconștiență sau cu luciditate

1. Învățarea rolurilor începe din copilărie

Fiecare dintre noi începe, de foarte timpuriu, să joace roluri. Copilul învață rapid ce se așteaptă de la el și își construiește comportamentul în funcție de reacțiile celor din jur. Apare astfel rolul de copil ascultător sau neascultător, cuminte sau rebel, rol jucat în fața părinților. Nu este vorba despre esența copilului, ci despre rolul pe care îl joacă în relație cu autoritatea parentală. Acest mecanism devine baza tuturor rolurilor viitoare.

2. Rolurile instituționalizate: școala, societatea, statul

Ulterior, copilul intră în rolul de elev, apoi în cel de adolescent și, mai târziu, de adult. Fiecare etapă vine cu așteptări clare, norme și comportamente validate sau sancționate de instituții. În raport cu statul, devenim cetățeni; în raport cu biserica, enoriași; în raport cu autoritățile, subiecți ai legii. Aceste roluri sunt atât de bine fixate social, încât rareori sunt puse sub semnul întrebării.

3. Rolurile profesionale și ale funcției

Odată cu alegerea unei meserii, intrăm într-o nouă rețea de roluri: profesor, inginer, avocat, medic. La acestea se adaugă rolurile derivate din funcție: manager, director, secretar, procuror, polițist. Nu este vorba doar despre atribuții profesionale, ci despre identități de rol care modelează limbajul, atitudinea, postura și relațiile cu ceilalți. Funcția ajunge adesea să fie confundată cu persoana.

4. Familia – spațiul schimbărilor continue de rol

În viața de familie, rolurile sunt și mai fluide și se schimbă frecvent. Între soți, rolurile de bărbat și femeie, soț și soție pot aluneca, uneori inconștient, în roluri de tată și fiică sau mamă și fiu. Aceste schimbări se produc spontan, fără a fi conștientizate, și pot genera confuzii relaționale profunde. Familia devine astfel unul dintre spațiile cele mai sensibile în ceea ce privește jocul rolurilor.

5. Masca vizibilă: vocea, limbajul, comportamentul

Un indiciu clar al rolurilor jucate este modificarea vocii și a limbajului în funcție de interlocutor. Unii oameni își schimbă tonul, vorbesc „din vârful buzelor”, alții adoptă un limbaj mai elevat sau mai sofisticat pentru a părea diferit de ceea ce sunt. Aceste transformări nu sunt patologice în sine; ele arată cât de rapid intrăm într-un rol și cât de adânc este interiorizat mecanismul măștii.

6. Problema nu este rolul, ci inconștiența

Problema nu se pune în faptul că jucăm roluri. Rolurile sunt inevitabile și necesare vieții sociale. Problema apare atunci când le jucăm inconștient, când nu realizăm când intrăm într-un rol și când ieșim din el, când ajungem să ne confundăm cu masca. Atâta timp cât există conștiință asupra rolului jucat, totul rămâne în limitele normalului. Conștiința este cea care face diferența dintre adaptare și pierderea de sine.

---

Drd. Cristina Rusu-Marian

23.01.2026