În imaginarul colectiv
contemporan, cuvântul apocalipsă este aproape sinonim cu distrugerea
totală, catastrofa, prăbușirea finală a lumii. Filmele, literatura și discursul
popular l-au încărcat cu imagini ale haosului, focului și extincției.
Și totuși, sensul său originar spune o cu totul altă poveste.
Originea cuvântului
Termenul apocalipsă
provine din greaca veche ἀποκάλυψις (apokálypsis), format din:
- ἀπό (apo) – „îndepărtare”
- κάλυψις (kálypsis) – „acoperire”, „văl”
Sensul literal este, așadar, înlăturarea
vălului, dezvăluirea, revelația.
Apocalipsa nu desemnează un sfârșit, ci un act al vederii: momentul în
care ceea ce era ascuns devine vizibil.
Apocalipsa ca revelație, nu ca distrugere
În acest sens originar,
apocalipsa nu este un eveniment exterior devastator, ci un proces profund de
clarificare. Nu lumea se termină, ci iluziile despre lume. Nu viața este
anihilată, ci structurile false care o țineau captivă.
De aceea, Apocalipsa lui Ioan
din Noul Testament este, în titlul său original, o revelație, nu o
profeție a distrugerii. Este vorba despre dezvăluirea adevărului ultim, nu
despre anunțarea unei catastrofe fără sens.
Apocalipsa ca experiență interioară
La nivel simbolic și existențial,
apocalipsa este un proces care poate avea loc în interiorul fiecărei ființe:
- căderea măștilor
- destrămarea identităților impuse
- confruntarea cu adevărul propriu
- eliberarea de frica de judecata celorlalți
Este momentul în care „turma”
încetează să mai fie reper, iar ființa își regăsește propria voce. Nu
întâmplător, în multe tradiții spirituale, acest moment este descris prin
metafora leului – simbol al curajului, al libertății și al adevărului
rostit fără teamă.
Apocalipsa ca trezire
În acest cadru, apocalipsa
devine:
- o trezire a conștiinței
- o criză fertilă
- un prag între ceea ce a fost și ceea ce poate fi
Nu este sfârșitul lumii, ci
sfârșitul unei lumi – cea construită pe frică, conformism și autoamăgire.
Dincolo de ea, începe libertatea de a vedea limpede.
Apocalipsa nu arde lumea.
Apocalipsa aprinde lumina.
Drd. Cristina
Rusu-Marian
15.01.2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu