Manifest personal
Am înțeles, în cele din urmă,
că drumul meu nu se cere explicat,
ci asumat.
Am acceptat că puterea de a trece
nu vine din afară,
ci din mine.
Îmi iau rămas-bun de la trecut
cu recunoștință, nu cu regret.
Îi mulțumesc pentru tot ce m-a învățat
și pășesc, conștient,
în prezentul care mă cheamă.
Traversez podul
care mă conduce spre libertatea mea:
libertatea de a lăsa în urmă
ce nu-mi mai servește –
prejudecăți vechi, credințe limitative,
și legături care nu mai pot fi locuite.
Renunț la toate definițiile
primite:
ce s-a spus că sunt sau nu sunt,
ce merit sau nu merit,
cu cine ar trebui să semăn.
Mă dezbrac de identitățile
care m-au format, m-au protejat, m-au ghidat,
pentru a-l întâlni
pe cel care a fost mereu acolo.
Eu,
în adâncul esenței mele divine.
Eu Sunt.
Drd. Cristina
Rusu-Marian
09.01.2026

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu