Haosul născut din lipsa disciplinei și a consecvenței

 

Haosul născut din lipsa disciplinei și a consecvenței

În ultimii ani, piața spirituală a devenit extrem de bogată. Cursuri, inițieri, ritualuri, plante, tehnici, școli, maeștri. Pentru un căutător autentic, tentația este mare. Dorința de a experimenta cât mai mult este firească, însă adesea este înțeleasă greșit.

Există o diferență fundamentală între experiență și evoluție.

Un om care alege o cale spirituală și rămâne pe ea ani de zile, crescând etapă cu etapă, într-un mod disciplinat și consecvent, trăiește o evoluție naturală. Încet, fără forțări, fără salturi artificiale. Apar bucuriile, deschiderile, stările de conexiune profundă cu tot ceea ce este. Intuiția crește. Încrederea în sine crește. Liniștea, iubirea, puterea interioară se așază firesc.

Florile de pe cărare apar la timpul lor.

Umbrele se curăță treptat, iar evoluția devine constantă și stabilă. Zidul conștiinței se construiește cărămidă cu cărămidă, an de an. Stările elevate nu doar că apar, dar rămân mai mult timp. Totul curge natural, fără defragmentări interioare.

Cealaltă variantă este din ce în ce mai des întâlnită: lipsa disciplinei și a consecvenței. Omul sare de la un curs la altul, de la o școală la alta. Aplică tehnicile doar pe moment, rar, superficial. Caută mereu „următoarea experiență”. Uneori adaugă și un stimulent extern, o plantă, o practică intensă, convins că diversitatea aduce automat evoluție.

Dar nu despre acest tip de experiență este vorba.

Această acumulare haotică produce defragmentare interioară și o falsă senzație de evoluție. Omul ajunge să creadă că a trăit mult, deci a evoluat mult. În realitate, nimic nu s-a sedimentat. Nimic nu a fost integrat.

Mai grav este că această confuzie este alimentată de persoane care, după ce au experimentat superficial un anumit subiect, își creează propriile cursuri și se autoproclamă maeștri, fără o aprofundare reală. Ritualuri sacre sunt reduse la simple experiențe „interesante”, golite de sens, intenție și profunzime.

Astfel, sacralul devine spectacol.

Ego-ul preia controlul, iar căutătorul ajunge să se creadă „foarte evoluat spiritual”, deși nu a construit nimic solid în interior. Așa cum spuneam și în articolul despre zid, fără disciplină, perseverență și muncă asiduă, nu există evoluție reală.

În plus, mulți dintre acești „evoluați” sunt în goană după putere, validare și avere materială. Nu spun că materia este greșită, însă atunci când te declari spiritual, iar scopul tău principal este acumularea de milioane, undeva… da, dă cu virgulă.

Evoluția autentică nu este zgomotoasă. Nu este spectaculoasă. Este profundă, tăcută, stabilă.
Și cere exact ceea ce mulți evită: disciplină, consecvență și timp.

Drd. Cristina Rusu-Marian

14.01.2026