In situația în care un partener refuză să „elibereze” relația,

 

In situația în care un partener refuză să „elibereze” relația, deși flacăra sentimentelor s-a stins, transformă parteneriatul dintr-un spațiu de iubire, într-o formă de captivitate emoțională.

De ce refuză unii bărbați(sunt și cazuri de femei, dar cu mult mai puține) să plece?

Atunci când un bărbat alege să rămână într-o relație fără iubire, dar în același timp refuză să îi ofere partenerei libertatea, nu este vorba despre devotament, ci despre control, teamă și un ego fragil.Externalizarea Vinei, Toți ceilalți sunt de vină…!!!

Ai observat foarte corect acest tipar, de vină este soacra, prietena cea mai bună sau psihoterapeutul, care „a învățat-o prost”. Aceasta este o formă de proiecție.Pentru a nu face față durerii de a recunoaște propriile eșecuri sau limitări, mintea proiectează responsabilitatea în exterior.Dacă vina este a psihologului, bărbatul rămâne „eroul” sau „victima”, evitând astfel munca inconfortabilă de auto-reflecție.

În multe cazuri, partenera nu mai este văzută ca o ființă liberă, cu nevoi și dorințe proprii, ci ca un element de decor al vieții bărbatului. A o lăsa să plece înseamnă a pierde o resursă (confort, imagine socială, stabilitate), nu un om. Refuzul de a „da drumul” este, în esență, un act de posesivitate mascat sub masca protecției sau a „salvării familiei”.

Pentru mulți bărbați, divorțul sau despărțirea este percepută ca un eșec personal catastrofal. Preferă o relație „moartă” dar familiară, decât incertitudinea singurătății. Această rezistență la schimbare îi face să lupte nu pentru parteneră, ci împotriva realității.Când lupta pentru salvare devine o formă de asediu, există o diferență enormă între a lupta împreună și a forța pe cineva să rămână.Lupta sănătoasă este ca ambii să recunoască problemele, își asumă greșelile și caută soluții prin comunicare și terapie.

Unul dintre parteneri (adesea bărbatul, în majoritatea cazurilor) neagă problemele interne și încearcă să izoleze femeia de factorii „negativi” (prieteni, terapeuți) care o încurajează să gândească independent.

Nu poți vindeca o relație dacă unul dintre parteneri refuză, să se uite în oglindă…!!!

Femeia aflată în această situație ajunge să se simtă gazată emoțional. I se spune constant că percepția ei asupra realității este greșită, că este influențată de alții și că ea este cea care „a luat-o pe arătură”. Această presiune duce la: Epuizare psihică, Pierderea încrederii în propriile instincte,

Sentimentul de vinovăție nejustificată.

Adevărata putere a unui bărbat nu stă în capacitatea de a ține pe cineva lângă el cu forța sau prin manipulare, ci în asumare. Un bărbat care nu poate spune „Am greșit și eu” sau „Înțeleg că nu mai ești fericită cu mine” este un bărbat care trăiește într-o defensivă permanentă.

Eliberarea partenerului atunci când iubirea s-a terminat, este cel mai înalt act de respect față de celălalt, dar și față de demnitatea proprie.

Daniel Găucan