Sema, între tradiţie şi spiritualitate - Sufi

Dervişii rotitori, între tradiţie şi spiritualitate

 De mai bine de şapte secole, urmaşii poetului Jalāl ad-Dīn Muhammad Balkhī, cunoscut în Turcia mai degrabă sub numele Mevlānā sau Rumi, duc mai departe un ritual mistic, o ascensiune spirituală în căutarea perfecţiunii, transpusă într-o ceremonie aparent simplă dar plină de semnificaţii: Sema.

 Ceremonia Sema reprezintă o călătorie mistică a fiecărui individ, o ascensiune spirituală prin minte şi iubire pentru aflarea adevărului şi a perfecţiunii. Însuşi costumul dervişului este plin de semnificaţii – pălăria înaltă şi conică reprezintă mormântul egoului, cămaşa albă cu poale largi ce se roteşte armonios în timpul dansului semnifică giulgiul egoului iar mantia neagră ce este abandonată înainte de începerea rotirii reprezintă părăsirea mormântului şi renaşterea spiritului în adevăr. Poziţia dervişului nu este nici ea întâmplătoare – mâna dreaptă este întinsă spre cer, cu palma ridicată pentru a primi binecuvântarea cerească, iar cea stângă coboară spre pământ, într-o mişcare stânga-dreapta în jurul inimii. Capul este aplecat lateral pe braţul ce tinde către divinitate, pregătit parcă de primirea unui tăiş de iatagan. În acest fel dervişul îmbrăţişează întreaga omenire cu afecţiune şi dragoste.

SubbooH: acest cuvânt apare în Coran în versetele descriind tronul lui Allah. SubbooH înseamnă, la origine, „a înota”.

Ei Îl laudă noapte și zi și nu ostenesc. (...) Dacă ar exista în ele (în ceruri și în pământuri) alți dumnezei, atunci ele ar fi stricate. Mărire lui Allah, stăpânul tronului, (care este) deasupra a ceea ce descriu ei. (21:20, 22)   

Din acest verset aflăm că tărâmul angelic se „rotește” mereu (subbuha) în jurul centrului, adică în jurul Tronului lui Allah, care este esență pură. Este o activitate de rotire continuă, o plutire continuă. În lumea fizică, această activitate este ilustrată prin mișcarea planetelor în jurul soarelui, a soarelui și a întreg sistemul solar în jurul centrului Căii Lactee, și așa mai departe. La fel cum obiectele cerești se învârt în jurul centrelor, așa și îngerii preamăresc cu „subhanallah”, expresie a cărei semnificație este devotamentul pentru Allah și supunerea lor la Esența divină.

Un alt verset din Coran folosește cuvintele nu-sabbihu și nu-qaddisu (verb din familia lui al-Quddus, a cărui rădăcină înseamnă, pe lângă „a sfinți”, și „reîntoarcerea la casa adevărată a cuiva”). Așadar, mișcarea descrisă aici este în spirală, fiind atât circulară prin nu-sabbihu cât și „înapoi la centru” prin nu-qaddisu:

Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe pământ și să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ție îți slăvim lauda și pe Tine te consacrăm? (2:30)

Subhanallah este atât o reîntoarcere la sursă cât și o mișcare neîntreruptă în jurul centrului. De asemenea, mai poartă semnificația de pătrundere din ce în ce mai adâncă în sursa tuturor lucrurilor, ad-dhat. Asemenea imagine a Raiului este asemănătoare cu ceea ce Dante a descris în Paradiso.

Subbuh și Quddus sunt în oglindă, consoana de mijloc care este dublată arată activitatea continuă, iar u-ul de final sugerează pătrunderea. 

Cele șapte ceruri, pământul și tot ceea ce se află între ele Îl preamăresc. Și nu există nici un lucru care să nu Îl preamărească... (17:44)

Subhanallah este spus de o infinitate de lucruri, ființe - aici numărul 7 reprezintă infinitul. Fiecare lucru se mișcă din dragoste pentru Divinitate, chiar și lucrurile fără viață. Există o relatare în care Profetul Mohammad (saws) ia în mână pietricele și le aude spunând subhanallah în propria lor limbă. 

Subhanallah este de obicei spus împreună cu Alhamdulillah, prin Subhanallah wa bi hamdih - care apare în Coran în mai multe locuri. Allah este Subhanallah, care înseamnă că este complet deasupra și dincolo de orice concept, însușire, formă sau categorie. Dar prin alăturarea lui bi hamdih, El este în același timp în toate formele, transcendent și imanent. Al-hamd trimite la relația între esență și atribute.

Subhanallah poate fi comparat cu al-'Aliyy, în sensul că ambele se referă la deasupra, în infinit. Ceea ce echilibrează realitatea exprimată prin Subhanallah este Alhamdulillah, care este cu totul imanent, după cum ilustrează versetele din deschiderea Coranului: Alhamdulillahi rabbil 'aalameen - toate manifestările posibile ale lumilor aparțin hamd-ului divin.

Din PHYSICIANS OF THE HEART, A SUFI VIEW OF 99 NAMES OF ALLAH

Membrii Mevlevi cred în realizarea dhikr într-o formă aparentă de dans acompaniat de muzică religioasă, cunoscută sub numele de sama/sema, ce implică rotirea participanților supravegheați de maestru, de unde și supranumele ordinului cunoscut drept „dervișii rotitori”. Sema reprezintă o călătorie mistică, o ascensiune spirituală dizolvând mintea prin iubire, către „Cel Perfect”. Îndreptându-se către adevărul divin, adeptul crește spiritual prin iubire, își anulează ego-ul, găsește adevărul, și ajunge la "Cel Perfect". Se reîntoarce din călătoria spirituală ca un om care a atins maturitatea și o mai mare perfecțiune, capabil de a iubi și de a fi în serviciul întregii creații.

În timpul acestei părți, derviții se înclină fiecare în fața celuilalt și realizează o procesiune impunătoare în șir indian în jurul sălii. Plecăciunea se spune că reprezintă confirmarea suflului divin prezent în fiecare. După ce toți dervișii fac acest lucru, îngenunchează și își scot mantiile negre.

 Până în secolul XV, ordinul și-a stabilit ritualuri acoperind toate aspectele comunității și o îmbrăcăminte distinctă bazată pe alegerile personale ale lui Rumi, devenind astfel standard pentru toți membrii. Această îmbrăcăminte era diferențiată prin accesorii și stil, pentru a distinge diferitele grade ale dervișilor. Aceste grade erau: muhip (simpatizant), derviș („căutător al porților”), dede (vârstnic), șeic (conducător al unei confrerii anume -tekke), halife (succesor al șeicului) și Çelebi (cel mai mare grad Mevlevi, descendentul lui Rūmī).

 Ordinul Mawlawiya este unul dintre cele mai influente ordine sufite. A fost intemeiat de către Muhammad Jalal ad-Din în Turcia de unde s-a extins în foarte multe zone. Succesul aceste confrerii s-a datorat dogmei și ideologiei pe care Mawlana,și mai târziu urmașii săi,o promovau.

Tariqa este un termen arab cu întelesul de”cărare, drum, cale”și a primit,în mistica musulmană,două accepțiuni. În prima sa accepțiune desemnează o metodă de psihologie morală pentru călăuzirea fiecărei vocații individuale. În a doua accepțiune desemnează, începând cu secolul al XI-lea, ansamblul riturilor ce serveau disciplinei spirituale, concepute pentru viața în comun a diferitelor congregații musulmane care apăreau la acea vreme. Prin extensie ,cuvântul devine sinonim cu grup sau confrerie și desemnează o comunitate organizată de reguli speciale, sub autoritatea unui maestru. Confreria Mawlawiya a fost întemeiată în Turcia de către Jalal ad-Din Rumi, însă fiul său cel mare, Sultan Walad, i-a fost adevăratul organizator. Elementul ei original,constă în celebrul dans -sama’- care a dat membrilor numele de derviși rotitori. Fiecare dintre membrii confreriei e obligat să urmeze anumite reguli de meditație, de rugăciune, de conduită și trebuie să asiste la adunările periodice ale congregației sale. Tratatele de sufism descriu în detaliu regulile pe care le urmează fiecare confrerie, precum și etapele(maqamat)pe care un pelerin(salik)le parcurge. Maestrul (sheikh sau murshid) are rolul de călăuză iar pelerinul trebuie să îl asculte întru totul. Legăturile care formează între maestru și discipol sunt, în sufism, mult mai strânse și profunde decât în creștinismul occidental. Ei consideră că nu este vorba numai de predarea unei metode prin care omul aspiră la o viață spirituală, ci și de transmiterea inițiatică,de comunicare a unei influențe spirituale; numai un reprezentant al unui “lanț”(silsila)ce își are originea în Profetul însuși,o poate acorda. Această inițiere e simbolizată printr-o învestitură, prin acordare veșmântului(khirqa). Discipolul este numit fiu al maestrului, iar ucenicii se consideră frați. Ei sunt uniți, iar legătura spirituală este considerată mai profundă decât legăturile de sânge.

din wikipedia.ro

Acest ritual este practicat si de femei nu numai de barbati. De regula barbatii se roresc in sens Yin, adica feminin, invers acelor de ceasornic, in schimb femeile in sens Yang, masculin, in sensul acelor de ceasornic. 
Pentru a putea sa executi acest rotiri, trebuie sa fi foarte prezent, centrat, intr-o stare de meditatie. Orice gand are ca efect dezechilibrarea. Viteza poate creste foarte mult, senzatia este de sfera, de tor, iar corpul devine energiazat, chakrele si corpurile aurice se caleaza si echilibreaza,  asta ducand spre vindecarea intregului corp. Cand nu exista echilibru in organism poate aparea senzatia de greata dupa rotiri.  Ceea ce imi place la aceste rotiri este ca oricat de mult te-ai roti, si indiferent de viteza, te poti opri brusc fara sa ametesti, asta doar daca reusesti sa ajungi in acea stare de echilibru, de meditatie.  

Nu va sfatuiesc sa incercati de unii singuri fara indrumare, si aici exista niste mici "taine" care se transmit doar prin viu grai nu prin internet. 

Eu am cateva melodii preferate pe care exersez aproape zilnic, printre care ar fi:
Danza Sufi 
Sufi Music (Sukun)
 Sufi
 Sufi dance by Vidhi Shunyam Bogdanovska
Vuslat Yıldönümü Şeb-i Arus 2014 
 Dervish in Progress
Whirling Mandala™ Sacred Dance | Zia Nath 

Articol realizat de Cristina Rusu-Marian ThetaHealing Practitioner