Campul morfic

Cum putem explica situația în care dorim să telefonăm cuiva și telefonul sună. La telefon este tocmai persoana în cauză.

Profesorul Rupert Sheldrake susține că nu este o simplă coincidență, ci este vorba despre fenomenul numit rezonanță morfică. Fiecare individ are un câmp morfic, la fel și pentru animale, plante, cristale, care intră în rezonanță unele cu altele.

 

Conform teoriei sale, câmpurile morfice sunt regiuni care sunt influențate de factori imateriali și care se prelungesc în timp. 

Sheldrake susține că după moartea unei persoane, câmpul morfic nu dispare. Câmpul morfic înmagazinează informații numite memorie morfică, care acționează și după dispariția persoanei.

Memoria morfică este un fel de amprentă care rămâne. În acest mod s-ar putea explica așa zisele coincidențe sau comunicarea cu cei care au trecut în altă lume. 

Sheldrake consideră că legătura dintre două câmpuri morfice este realizată de creier.

Teoria lui Sheldrake nu este nouă. Platon susținea că există un suflet universal care înmagazinează toate informațiile legate de tot ce este viu pe planetă. Vechile civilizații considerau că tot ceea ce a existat în această viață a avut un suflet care rămâne impregnat, undeva în univers. Omul este un microcosmos care face parte din ceea ce numim univers sau macrocosmos.

Skeldrake considera că există diferențe între corp și suflet, între creier și inimă, între subiectiv și obiectiv.  Oameni, animale, plante, cristale, au un câmp morfic și implicit o memorie care rămâne impregnată în univers și la care putem accesa unii dintre noi.

Memoria câmpului morfic este cumulativă și din această cauză ea este repetitivă. Cu ajutorul rezonanței morfice sunt transmise informații în timp și spațiu. Universul este într-o continuă dezvoltare și expansiune, ca un mecanism care funcționează etern. Câmpul morfic activează moleculele, atomii, celulele, țesuturile, toate aceste intrând în acțiune unele cu altele.

Celebrul psihanalist Gustav Jung vorbea despre o memorie colectivă. În acest loc se arhivează urme ale trecerii noastre. Și după moartea noastră, cei apropiați nouă pot intra în contact cu noi, prin rezonanța morfică. Sunt celebre cazurile în care persoane cu capacități mediumince au realizat acest lucru.

Dacă suntem de acord cu teoria câmpului morfic, putem explica faptul că ceea ce numeam coincidențe, între două persoane care gândesc în același timp, același lucru, sunt fenomene generate de rezonanța dintre două corpuri morfice.

Teoria poate fi extinsă la legătura dintre om și plante sau om și cristale. Simplist spus, cristalele sunt apă fosilizată. Cuarțul înmagazinează, transformă, focalizează și transmite energia. Cuarțul poate transforma energia solară în electricitate. O lamelă de cuarț este un microcircuit care înmagazinează în memoria sa informații.

În metafizică, toate proprietățile fizice au corespondență în lumea mentală, psihică. În vechile civilizații, preoții vindecători intrau în contact cu mentalul bolnavului, pentru a obliga corpul fizic să elimine boala.

Articol realizat de Cristina Rusu-Marian