Neiertarea – o cale sigură spre boală

 

Iertarea semnifică absența completă a unor resentimente, tendințe, judecăți, comportamente ostile sau a oricărei dorințe de a pedepsi față de cei care ne-au făcut rău.

În cartea sa, Floarea-soarelui: Despre posibilitățile și limitele iertării, Simon Wiesenthal (2008) descrie o experiență în care, în calitate de prizonier într-un lagăr nazist, un ofițer SS aflat pe moarte i-a cerut iertare pentru crimele sale. Wiesenthal a ascultat confesiunea bărbatului și chiar a arătat compasiune față de el, dar nu a putut să-i acorde iertarea. Acesta nu prezenta vreo dorință de răzbunare sau resentimente față de ofițerul SS. Chiar i-a fost alături în ultimele sale clipe de viață și a alungat muștele care roiau deasupra trupului ofițerului muribund. Observăm astfel că iertarea înseamnă cu mult mai mult decât absența răzbunării, a resentimentelor, a furiei și manifestarea compasiunii. Iertarea semnifică eliberarea emoțională totală.

Iertarea este un proces complex ce implică o transformare profundă la nivel de conștiință și reprezintă în realitate atitudinea noastră față de Dumnezeu, pentru că în realitate este alegerea noastră și reprezintă conștientizarea legăturii profunde pe care noi o avem cu Dumnezeu.

Neiertarea – buletin de analize medicale

Neiertarea are un substrat neurofizic similar unei emoții. Cu alte cuvinte, activitatea creierului în timpul neiertării este similară si uneori chiar aceeași cu reacțiile din timpul stresului, furiei sau agresiunii.

Neiertarea, din punct de vedere al dezechilibrului hormonal, se corelează în mare măsură cu furia și emoțiile negative. Neiertarea a putut fi astfel cuantificată în raport cu fluctuația nivelului cortizolului salivar de bază, cât și cu reactivitatea cortizolului în cazul evocării spre exemplu a unei experiențe neplăcute din trecut.

Din punct de vedere al analizelor sangvine, chimia neiertării a fost similară cu cea a persoanelor ce au trecut prin stări accentuate de stres (de exemplu cei diagnosticați cu sindromul stresului posttraumatic) în urma unui studiu realizat la un Centru Medical de Administrare pentru Veterani. Starea de a nu putea ierta a fost corelată cu creșterea vâscozității sângelui și cu scăderea eliminării toxinelor de la nivelul organismului. În schimb iertarea a fost corelată pozitiv cu raportul dintre T helper (limfocite non-citotoxice cu rol de activare celulară în cadrul mecanismului imun adaptativ) și T citotoxic (limfocite capabile să distrugă celulele afectate), promovând astfel buna funcționare a sistemului imunitar.

S-a demonstrat totodată că iertarea contribuie la menținerea unei stări mintale pozitive prin reducerea factorilor de risc pentru dezvoltarea bolilor mintale. S-a demonstrat astfel că iertarea este asociată cu reducerea proceselor de ruminație (agitație a gândurilor), acestea fiind asociate cu o serie de afecțiuni precum tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburări de personalitate, sindromul stresului posttraumatic, depresia, anxietatea și furia. Totodată ruminația influențează negativ atitudinea unei ființe umane în fața bolii având ca și rezultat agravarea sau cronicizarea acesteia.

„Corpul spune ceea ce cuvintele nu pot.” Martha Graham

Neiertarea slăbește sistemul imunitar prin: nivelul persistent crescut al cortizolului, producția de adrenalină, dereglarea echilibrului secreției citokinelor. Un alt mecanism important al neiertării este scăderea producției de oxitocină ce are ca și rezultat diminuarea afectivității, distanțarea socială și incapacitatea de a iubi.

Neiertarea stimulează stresul oxidativ la nivel celular. Astfel se generează un dezechilibru în ceea ce privește balanța substanțelor oxidante (de exemplu specii reactive de oxigen – ROS) și substanțele antioxidante (de exemplu grupul de enzime oxid dismutaza – SOD). Stresul oxidativ reprezintă un factor major de risc pentru dezvoltarea cancerului. De cele mai multe ori, persoanele diagnosticate cu cancer manifestă și mai accentuat starea de furie, resentimente, judecată, ură generând în fond o luptă cu propria ființă și abandonarea credinței. Cu atât mai mult observăm necesitatea iertării profunde, sincere și totale.

“Iertarea divină este răspunsul la aspirația noastră pură și sinceră către un miracol prin care ceea ce a fost sfărâmat, să fie din nou întreg, iar ceea ce a fost murdărit, să fie din nou imaculat.” Nicolae Catrina – Alchimia tainică a iertării

Neiertarea, o formă de atașament

Deseori în cazul unei persoane care ne-a greșit, noi simțim furie sau sentimentul de trădare doar prin simpla evocare și resimțim adesea o formă de atac direct la persoana noastră. În acest moment ne proiectăm într-o stare de luptă specific adrenalinică, generând ulterior stresul specific cortizolului. Din punct de vedere neuronal se creează astfel un tipar, bine întipărit la nivel cortical. Atașamentul față de resentimentele noastre ne împiedică să iertăm cu adevărat. Se manifestă astfel dorința obținerii dreptății, o formă ce adesea marchează de fapt răzbunarea. Considerăm astfel că o anumită faptă greșită nu poate fi lăsată fără o pedeapsă. Și chiar dacă nu acționăm fizic în această direcție a răzbunării, subtil se produc procese complexe care se manifestă în timp la nivel fizic prin apariția bolii.

„Dacă vom practica mereu doar regula ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, în curând întreaga omenire va fi oarbă și știrbă.” Mahatma Gandhi

Iertarea este un mecanism complex implicând transcenderea nivelului de programare nefastă a rețelelor neuronale de la nivelul sistemului limbic. Acestea structuri neuronale reprezintă de fapt sursa credințelor noastre limitative.

O ființă umană care înțelege în mod superior realitatea, care dorește cu adevărat să evolueze, totodată înțelege că absolut nimic nu este întâmplător, că noi toți ca și oameni suntem interconectați și absolut tot ceea ce se petrece în viața noastră reprezintă o necesitate pentru că în realitate scopul esențial al ființei umane este reîntoarcerea către sursa originară adică Dumnezeu.

Scopul ființei umane nu este răzbunarea, nu este ura, nu este mânia, nu este furia, nu este dominarea, sau cotropirea. De aceea cei care înțeleg aceasta transcend aceste aspecte negative, reușesc să ierte devenind fericiți și împăcați cu realitatea obiectivă a lui Dumnezeu. sursa https://www.eruditusanimo.ro/post/neiertarea-o-cale-sigur%C4%83-spre-boal%C4%83