Suntem obișnuiți să ne ignorăm propriile nevoi, deseori rămânând blocați într-o emoție, fără să ne întrebăm ce se află în spatele ei? Rolul emoțiilor este acela de a ne atrage atenția asupra nevoilor noastre și, un alt lucru pe care ne-am obișnuit să îl facem este să încercăm să controlăm ce simțim. Cum ar fi să ne oprim puțin să acordăm atenție acestor nevoi și să ne întrebăm: Oare ce pot face eu pentru mine?
Legătura dintre emoții și nevoi
Emoția este o reacție naturală, care se produce în mod automat datorită unui stimul intern sau extern. În general ea este legată de o nevoie. Emoțiile ne determină calitatea vieții și se manifestă în relațiile apropiate la locul de muncă, între prieteni, în familie și în legăturile cele mai intime. Ne salvează viețile, dar ni le și distrug, ne împing să acționăm aparent rezonabil, dar și, adesea, în moduri pe care ajungem să le regretăm. Furia, spre exemplu, este o emoție sănătoasă, ea ne atrage atenția când ceva nu este în regulă cu sau pentru noi. Agresivitatea însă, este un comportament toxic, pe care este necesar să-l controlăm.
Te enervezi când fiica ta de 16 ani vine acasă cu două ore mai târziu decât ora stabilită? Ce anume declașează furia? Teama resimțită de fiecare dată când te-ai uitat la ceas și ea nu a sunat să anunțe că va întârzia sau somnul pierdut în așteptarea ei? Și care este nevoia ta din spatele emoției (nevoia de a fi respectat, cea de control)? Adesea emoțiile sunt atât de rapide încât conștiința nu participă și nici nu e martoră la evenimentul care o declașează.
Emoții pozitive, emoții negative
În general, emoțiile sunt de folos pentru că ne ajută să ne mobilizăm să rezolvăm sarcinile zilnice, oferindu-ne plăceri și bucurii. Deși unele se numesc emoții negative, și acestea au rolul de a ne atrage atenția, de a ne ajuta să ne adaptăm mai bine sau diferit la un context.
Potrivit lui Paul Ekman există 8 emoții negative: furie, dezgust, tristețe, frică, dispreț, vină, rușine, jenă. Emoțiile pozitive au fost mai puțin studiate de cercetători, însă situația este în curs de schimbare datorită apariției psihologiei pozitive, axată pe studierea fericirii. Cele 8 emoții pozitive sunt: fericirea, amuzamentul, exaltarea, plăcerea senzorială, muțumirea, satisfacția, mândria reușitei, ușurarea. În funcție de natura sa, „surpriza” ca emoție poate fi și pozitivă și negativă.
Emoțiile negative nu doar ne sabotează viață ci o pot și proteja. Frica ne ajută să răspundem amenințărilor fără deliberare, reacțiile de dezgust ne fac să fim prevăzători, să nu ne implicăm în „activități toxice”. Tristețea și disperarea cauzate de o pierdere pot atrage ajutorul celorlalți. Chiar și mînia, emoția de care multe persoane doresc să scape, ne este de folos pentru că avertizează atunci când un obstacol ne stă în cale, poate atrage o schimbare sau o reacție de furie. Furia la rândul ei ne motivează să schimbăm lumea, să luptăm pentru drepturile noastre.
Abilitatea de a identifica emoțiile proprii și pe cele ale celorlalți, precum și capacitatea de empatie sunt vitale pentru funcționarea în societate.
Nevoile din spatele emoțiilor
De cele mai multe ori când exprimăm o emoție, exprimăm o nevoie nesatisfăcută. „Sunt furios pentru că am nevoie să fiu ascultat sau respectat”, „Mi-e frică și am nevoie de protecție”, „Sunt fericit și vreau să împărtășesc cu ceilalți”.
În copilărie, atunci când copilul plânge i se spune adesea „nu mai plânge pentru că nu e o tragedie!”, când îi este frică i se spune „Nu-ți fie frică!”, dacă se bucură i se spune „Nu mai țopăi atâta!”, iar dacă se înfurie, i se spune „Încetează imediat!”, astfel că, a nu ne arăta emoțiile provine din educație și se transmite cultural.
În spatele fiecărei emoții se ascunde o nevoie. Emoția este pozitivă când nevoia este satisfăcută și negativă când nevoia este amenințată sau nesatisfăcută.
Piramida nevoilor
Psihologul american Abraham Maslow împarte nevoile oamenilor în 5 categorii, încadrate sub forma unei piramide: la baza acesteia se află nevoile fiziologice (foame, sete, odihnă, căldură), apoi, pe următoarea treaptă sunt nevoile de siguranță (securitate personală, absența temerilor), apoi nevoile sociale (nevoia de dragoste, de prietenie, de relație, apartenența la grup), urmate de nevoia de stimă (nevoia de respect, de apreciere, de recunoaștere socială, stima de sine), iar în vârful piramidei se situează nevoia de împlinire personală (dezvoltare personală).
Aceste nevoi nu sunt doar simple dorințe sau chefuri pasagere, sunt nevoi esențiale supraviețuirii noastre și a echilibrului.
Ierarhia nevoilor arată că omul nu se angajează să-și satisfacă un anumit tip de nevoie decât dacă nevoia ce se află pe treapta precedentă a fost satisfăcută. Teoretic o persoană nu ar trebui să intre într-o relație de dragoste sau nu ar trebui să cumpere un produs de lux decât după ce nevoia de hrană sau odihnă i-ar fi îndeplinită. În realitate, lucrurile nu se întâmplă întocmai. Cumpărăm ghidați de impuls, intrăm în relații chiar dacă nu ne sunt satisfăcute nevoile de siguranță.
Conform consilierului în relații John Gray, s-a observat că femeile au mai degrabă nevoie de atenție, înțelegere, respect, devotament și siguranță, în timp ce bărbații au nevoie de încredere, acceptare, apreciere, admirație, aprobare și încurajare.
Reacția amigdalei este explozivă, fiind necesare 12 milisecunde pentru a declanșa mecanismul de supraviețuire. Amigdala stimulează creierul care eliberează cortizolul și în cantități ridicate provoacă stări de anxietate, panică, frustrare, iritare, furie. Pe scurt, emoțiile sunt precum niște alarme care pornesc atunci când avem nevoi nesatisfăcute sau când sunt satisfăcute și atunci se instalează bucuria.
Nevoi frustrate
Frustrarea apare atunci când o persoană este privată de satisfacția pe care o așteaptă și pe care o crede necesară. Dacă îi este interzisă în copilărie satisfacerea unei nevoi de către părinți, copilul se poate culpabiliza, devine anxios, compensează (de ex. bulimie, jocuri video), sau se comportă furios și agresiv. La vârsta adultă, persoana ale cărei nevoi nu sunt satisfăcute poate construi o strategie de înlocuire prin alcool, droguri, sex, mâncare, muncă în exces.
Nevoi emoționale de bază
Potrivit lui Jeffrey Young cele cinci nevoi emoționale de bază ale indivizilor, care nesatisfăcute în copilărie pot determina tulburări psihice, sunt:
- Atașamentul securizant față de ceilalți : aici este inclusă siguranța, acceptarea, stabilitatea. Încrederea în celălalt se hrănește din certitudinea că îți va răspunde la nevoi și se construiește în primele săptămâni de viață în relație cu mama sau o altă persoană care o înlocuiește pe mamă. Nevoia de siguranță presupune a fi protejat împotriva amenințărilor prezente și viitoare, de a fi susținut, de a putea exprima sentimentele fără teamă, de a primi afecțiune și empatie.
- Autonomie, competență și sentimentul identității. Acestă nevoie se referă la capacitatea a-și exprima propria opinie, a fi ascultat, susținut. Individul învață să se separe de propria familie și să funcționeze independent. Copiii supraprotejați nu reușesc la vârsta adultă să-și gestioneze banii, să rezolve probleme practice, să inițieze sarcini și să ia decizii corecte
- Limite, granițe și autocontrol: se referă la internalizarea limitelor, capacitatea de a observa limitele celorlalți și de a le respecta. Astfel copilul învață să respecte drepturile celorlalți, să-și asume responsabilități și angajamente, să coopereze cu alți oameni.
- Autoapreciere și exprimare spontană se referă la felul în care noi ne valorizăm, chiar dacă nu vine și validarea din exterior. Fără această nevoie îndeplinită, copilul învață să-și inhibe acțiunile și sentimentele pentru a evita dezaprobarea celorlalți sau rușinea.
- Relaxare și joacă. Din punct de vedere cultural nu suntem obișnuiți să ne relaxăm, pentru că ne este transmisă ideea că trebuie să muncim mereu. Dacă în copilărie nu a fost încurajat să se joace și să fie fericit, adultul ajunge să se concentreze pe aspectele negative ale vieții, este cuprins de o frică excesivă de a face greșeli.
Tipare de gândire generate de nevoi nesatisfăcute
Nesatisfacerea nevoilor din copilărie poate avea consecințe asupra personalității. Se pot instala în timp anumite scheme cognitive, achiziționând niște tipare prin care interpretăm acțiunile oamenilor din jur într-un mod distorsionat și acest lucru duce mai apoi la un disconfort emoțional. Astfel apar convingeri disfuncționale precum: „Nu sunt bun de nimic”, „Ceilalți mă vor răni”, „Dacă fac ce vrea celălalt și nu mă înfurii, atunci el va rămâne alături de mine”.
Când ne concentrăm pe nevoile celorlalți în detrimentul propriilor nevoi, intrăm într-o schemă de autosacrificiu și apoi, în timp, în cea de deprivare emoțională. La suprafață poate fi plăcut să te sacrifici pentru alții, pentru că îți oferă acceptare și mulți prieteni, însă pe termen lung, frustrarea nevoilor poate duce la apariția furiei deoarece cei care se sacrifică nu primesc nimic în schimb și acest lucru devine epuizant.
Cunoașterea propriilor nevoi
În spatele unor dorințe (de exemplu: dorința de a ieși în oraș cu partenerul) se ascund nevoi fundamentale care cer să fie satisfăcute (nevoia de a se simți iubit, de a fi acceptat).
Iată câteva întrebări ce te pot ajuta să faci diferența între o nevoie și o dorință:
- De ce este important pentru mine să…?
- Ce îmi va aduce, de fapt, realizarea acestei dorințe?
- Ce îmi lipsește în acest moment?
- Ce nevoie fundamentală va fi satisfăctută dacă…?
- Cum pot eu, în această situație în care mă aflu, să îmi îndeplinesc nevoia?
Să-ți cunoști și să-ți respecți nevoile reprezintă un element cheie al stimei de sine. Nevoile, prin energia lor, ne hrănesc valorile. De îndată ce am identificat o nevoie, putem să acționăm pentru a o satisface.
Ce se întâmplă dacă îți ignori nevoile
Când ne ignorăm propriile nevoi, degeaba așteptăm ca altcineva să le vadă, să le recunoască, eventual să le și împlinească. Nevoia de iubire este universală, dar, oare, noi știm să ne iubim pe noi înșine?
Ignorarea propriilor nevoi vine cu dificultăți în a face alegeri personale sau așteptarea nesănătoasă ca alții să decidă pentru tine. Poți deveni depedent de ceilalți sau chiar de anumite substanțe. Rolul acestora fiind să te distanțeze de disconfortul pornit din nesatisfacerea propriilor nevoi, manifestate prin emoții copleșitoare.
Ignorarea nevoilor poate duce și la activarea unor tipare de relaționare toxice, presum deprivarea emoțională, izolarea socială, subjugarea sau lipsa de autocontrol. Nu mai vorbim de sentimentul de neîmplinire…
Atunci când ne îndepărtăm de adevăratele noastre nevoi și valori, deschidem ușa frustrării, demotivării și, pe termen lung, pentru unii, depresiei.
Este important să răspundem zilnic nevoilor noastre și să observăm dacă valorile noastre se află în conflict cu modul nostru de viață. Iată cum devii mai atent la nevoile tale:
Ascultă-ți emoțiile, pentru că ele ne indică dacă nevoile noastre sunt satisfăcute sau nu
Cere într-o manieră clară, asertivă ce ai nevoie: folosește „eu” și nu „tu” atunci când te adresezi, rămâi politicos, cerând sub forma unei dorințe și nu a unui ordin, folosind comunicarea non violentă.
Trăiește în momentul prezent: chiar și acum când citești aceste rânduri este posibil ca mintea ta să alunece în trecut sau spre ceva ce se va întâmpla în viitor. Dar cum ar fi să te oprești pentru o clipă și să fii atent la corpul tău, la tensiunile din el și la modul în care respiri? Pentru astfel de exerciții, poți învăța să practici mindfulness.
Cum îți descoperi propriile nevoi
Este important să te întrebi de ce renunți la propriile nevoi în favoarea celorlalți? Îți este teamă că te vor părăsi, că doar așa primești apreciere și acceptare sau pur și simplu nu știi cum să fii în contact cu propria persoană? Întreabă-te: „Știu eu oare să ascult mesajele corpului meu și să mă opresc din ceea ce fac pentru a-i satisface nevoile?” Dacă mi-e foame, să mănânc, dacă sunt obosit, să mă odihnesc, dacă vreau să mă relaxez, să o fac.
Recomand în acest sens o carte recent tradusă, scrisă de medicul canadian specializat în traumă și adicții, Gabor Maté – „Când corpul spune nu”, pentru a înțelege ce se poate întâmpla în corpul nostru atunci când nu avem grijă de propriile emoții și nevoi.
Exerciții pentru conectarea la propriile nevoi
Intră în contact cu corpul tău, ascultă-l așa cum nu ai mai făcut-o până acum: respirațiile din yoga pot fi de ajutor, ancorarea în prezent cu ajutorul mindfulness-ului (aici și acum), scanarea corpului prin concentrarea atenției pe senzații, sau chiar câteva exerciții fizice pot fi de ajutor.
Fă diferența între nevoi și dorințe: nevoile sunt tipice tuturor oamenilor pe când dorințele variază de la un individ la altul. De exemplu nevoia mea este de a mânca, iar dorința mea este de a mânca o pizza „Capricciosa”. Dacă nu mi se va îndeplini dorința, cu siguranță voi mânca altceva pentru a-mi satisface nevoia de hrană.
Analizează ce se află în spatele emoției tale: de exemplu, dacă simți furie față de faptul că partenerul tău își aruncă hainele pe scaun și nu le aranjează în dulap, vezi ce se află în spate, care este nevoia ta? Este oare nevoia de control, cea de aprobare sau de limite?
Pune nevoile tale în prim plan: știu că ai multe sarcini de îndeplinit și la serviciu și în familie, însă ascultă și de nevoile tale, pentru că de tine cine are grijă? Până la urmă tu ești cea mai importantă persoană din viața ta, pentru că dacă tu ești bine cu tine, vei observa cum și ceilalți vor fi bine și se vor descurca.
Dacă noi nu ne recunoaștem nevoile și devenim frustrați de lipsa unor elemente esențiale în propria dezvoltare, este posibil să ne fie dificil să le dăm propriilor noștri copii ceea ce ei au nevoie.
Cunoașterea și satisfacerea propriilor nevoi este importantă pentru a crea relații sănătoase și pentru a te simți în armonie cu propria persoană pentru că altfel folosim frica, vinovăția și rușinea pentru a obține ceea ce dorim.
Cum să avem grijă de noi emoțional
Mahatma Ghandi afirma despre fericire că „este acel moment când ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci se află în armonie”:
- Învață să spui DA nevoilor tale;
- Învață să spui NU celorlați într-un mod asertiv;
- Monitorizează-ți dialogul interior și fii atent la ceea ce îți spui despre tine;
- Dă-ți voie să primești nu doar să oferi;
- Dă-ți voie să greșești, știi doar că nimeni nu este perfect;
- Fii responsabil de acțiunile tale;
- Pune limite sănătoase familiei și muncii tale;
- Fă-ți timp în agendă pentru tine;
- Dă-i frâu liber creativității;
- Fă mișcare, dormi suficient și mănâncă bine;
- Practică meditația, midfulness sau auto-compasiunea;
- Fii recunoscător zilnic pentru minim 3 lucruri;
- Cere ajutor de la ceilalți sau de la specialiști în domeniul sănătății mintale.
Putem oricând învăța să avem mai multă grijă de noi și nevoile noastre, indiferent de vârstă și context. Uneori, ne lăsăm copleșiți de probleme și ne amăgim spunându-ne „cu ce mă ajută să fac X lucru pentru mine?”. Dar oare pe cine pedepsim cu această atitudine? De ce refuzăm să ne oferim ajutorul care stă în puterea noastră?
Înainte de toate avem de învățat compasiunea față de propria persoană, răbdarea și grija față de noi. Uneori nu corespundem așteptărilor noastre, dar de unde am învățat să avem anumite așteptări de la noi și ce putem face diferit pentru a ne fi nouă mai bine? Sunt câteva întrebări cu care vă las pentru a vă privi singuri dintr-un alt unghi.
sursa https://smartliving.ro/atentia-la-propriile-nevoi-exercitii-de-la-psiholog/?fbclid=IwAR2khps3N3ZPZSE_sa9nk39G7GeA3TB8SD8GCdjVC-n9fzgJZRC_2ZMNlwU
Nevoile emoționale neîmplinite pot compromite viața privată și cariera. Cum avem grijă de ele
De multe ori nu reușim să fim în contact cu nevoile noastre emoționale sau chiar nu știm cum să facem acest lucru. Putem fi înzestrați intelectual, dar să nu avem succesul de care suntem capabili în plan profesional, iar în plan personal să înregistrăm eșecuri. De asemenea, putem avea o carieră, iar viața privată să fie inexistentă. Putem să ne simțim inconfortabil, fără să identificăm sursa stresului nostru, pentru că informația este deținută de emoții. Iar atunci, ce sunt nevoile emoționale și de ce este important să avem grijă de ele?
Stresul provocat de nevoile emoționale neîmplinite
Împlinirea nevoilor emoționale ne dă o stare de bine, de echilibru, fiind în acord cu starea din care putem fi creativi, îndrăzneți, siguri pe noi, capabili să primim și să oferim iubire. Și totuși, tot mai mulți oameni afirmă că nu știu ce vor… Alte persoane se laudă că au ajuns departe în viața profesională, de cele mai multe ori datorită capacităților intelectuale, dar planul sentimental sau familial este aproape inexistent.
Ei rămân blocați în convingerile lor abstracte și devin confuzi în enumerarea avantajelor și a dezavantajelor, când e vorba să ia o decizie emoțională importantă ori să-și stabilească obiective personale. Le lipsește legătura cu nevoile lor emoționale, care le-ar putea oferi împreună cu strategiile logice, o direcționare în viață.
La luarea unei decizii, alte persoane sunt stăpânite de un puternic sentiment care se află în prim plan, indiferent că e vorba de teamă, depresie sau agresivitate. În spatele impulsurilor care ne conduc către decizii se ascund de cele mai multe ori emoții care nu au fost și nu sunt percepute corect.
Tot acest stres interior deseori rămâne neidentificat sau este abordat defetist „și ce să fac?”. De ce ni se întâmplă aceste lucruri și de unde vin ele? De cele mai multe ori, dacă nu chiar 100 %, ele vin din perioada copilăriei.
Copilul interior și nevoile emoționale
Conform metodei terapeutice numită analiza tranzacțională (care folosește concepte de natură cognitivă, psihanalitică și umanistă), fiecare persoană ascunde în ea trei individualități sau trei părți ale eului (simbolul reprezentativ ar fi păpușile rusești Matrioska): eul adult, eul părinte și eul copil (pe care îl numim și copil interior).
O persoană echilibrată din punct de vedere psihic are toate cele trei stări ale eului echilibrate. Atunci când o persoană prezintă dezechilibre sau stări emoționale pe care nu și poate explica, înseamnă că una dintre stări preia controlul și de cele mai multe ori este vorba despre eul copil.
Eul părinte
Acesta ascunde în el starea de responsabilitate, asumarea de sarcini, griji, fixarea de reguli, aspecte critice și standarde propuse. El se conturează tot în perioada copilăriei, iar dacă cei mici sunt prea mult criticați, ajunși la vârsta adultă, emoțiile negative care au fost reprimate în copilărie s-au transformat într-o voce interioară care le spune că ceva este în neregulă. De aici rezultă cerințele pe care și le impune fiecare, uneori tot mai greu de satisfăcut.
Eul adult
Această parte a eului compară, evaluează, gândește, înregistrează, comunică, ascultă informații și face analize. El reprezintă conștientul și face referire la interpretarea obiectivă a evenimentelor din jur.
Cel mai observabil, eul adult își desfășoară activitatea la locul de muncă, când sarcinile sunt desfășurare și finalizate cu echilibru și rațiune.
Eul copil
Presupune satisfacerea imediată a dorințelor, impulsivitate, lipsa controlului, emoții excesive, trecerea bruscă de la o stare la alta. El poate ajunge să dirijeze viața, când în subconștient rezidă temerile că nu putem realiza anumite lucruri.
Eul copil se manifestă în momentele cheie ale vieții: interviuri profesionale, examene, întâlniri importante, în relațiile cu ceilalți și se exprimă prin instabilitate emoțională. Copil fiind, depinzi de alții ca să fii fericit, iar mulți dintre noi asociază cu copilăria amintiri mai puțin plăcute sau chiar traumatice. Uneori, pentru a ne continua drumul în viață, reprimăm emoțiile negative și experiențele urâte, eul copil fiind un adevărat maestru în acest sens.
Atunci când adulții se comportă precum copiii, au excese de furie, gesturi imature, schimbări de dispoziție bruște, înseamnă că atunci se manifestă copilul interior prin mecanismele de apărare pe care și le-a format. Aceste mecanisme de apărare vin ca urmare a faptului că în anumite situații, în perioada copilăriei, persoana nu s-a simțit iubită, dorită, ba din contră s-a simțit respinsă și neîndreptățită de către părinți, bunici, tutori legali.
Cei care au avut o copilărie nefericită, și-au reprimat experiențele și au încercat să le șteargă. Însă ele nu s-au șters, s-au impregnat în subconștient și ies la suprafață în tot felul de situații conform mecanismelor și convingerilor din copilărie, apărând reacțiile negative și exagerate.
Cei care dimpotrivă, susțin că au avut o copilărie fericită, la o investigație mai atentă, își reamintesc anumite momente dezamăgitoare. Chiar dacă sentimentele de nesiguranță din copilărie s-au atenuat și au scăzut în intensitate, odată cu înaintarea în vârstă, aceștia pot avea probleme legate de încrederea în sine și se tem că nu sunt plăcuți și doriți de către ceilalți, având dificultăți de relaționare.
Aceste persoane își doresc siguranță din partea celorlalți și caută refugiu în partenerul de viață, în prieteni/colegi și se simt foarte ușor dezamăgiți atunci când le sunt trezite emoțiile reprimate în copilărie, ce funcționează ca niște senzori. Medicamentele de bază în astfel de situații sunt acestea trei: conștientizare, acceptare și iubire de sine, pentru că cei care nu au un cămin în interior, nu-l vor găsi nici în afara lui.
Împlinirea nevoilor emoționale ale copilului
Dacă ați surprins adulți care se plâng că propriii copii au tot ce le trebuie și nu înțeleg de ce sunt morocănoși sau sunt nefericiți, explicația este că acei copii au nevoia să se simtă iubiți, în siguranță și îngrijiți. Acest lucru necesită multă dedicare din partea părinților, întrucât de felul în care se simte copilul iubit în familie va depinde mai târziu construirea relațiilor și conectarea cu ceilalți.
Atunci când nevoile emoționale nu sunt împlinite, copilul va avea probleme cu înțelegerea și exprimarea emoțiilor și îi va fi dificil să aibă încredere în oameni și să stabilească relații cu ceilalți. Chiar dacă își va dori să clădească relații de calitate, mintea lui nu-i va permite să facă acest lucru, nefiind o obișnuință. Nu degeaba se spune că „mintea uneori ne minte”.
În general, nevoile emoționale ale copiilor sunt acelea de a fi tratați cu bunătate, de a se simți apreciați, utili, de a ști că li se poartă de grijă și că părerile lor sunt luate în seamă. Dar cum mai exact pot fi împlinite aceste nevoi? Răspunsul este simplu: printr-o comunicare eficientă, deoarece cuvintele au marele dar de a alina.
De exemplu, în situația când copilul este trist indiferent de motiv, recomandat este ca părintele să-l îmbrățișeze, să-l asculte și să-i permită să-și exprime durerea prin care trece și mai ales să nu-i subestimeze suferința, spunându-i că „nu-i mare lucru”.
Ascultarea activă a durerilor copiilor a ajuns în ziua de astăzi o mare artă, mai ales din cauza lipsei timpului, însă este recomandat de fiecare dată să-i validezi copilului nevoile din spatele tumultului afectiv resimțit și mai ales să-ți exprimi iubirea față de el. Iubirea trebuie arătată nu doar prin cuvinte, ci și prin acțiuni, încurajări, gesturi frumoase.
Într-o familie, ar trebui creat obiceiul de a spune „Te iubesc!” și cultivată încrederea că sunteți o echipă, fiindu-vă alături oricând. În felul acesta, când copilul va crește mare, își va declara relaxat iubirea atât față de părinți, cât și față de persoanele cu care își dorește relații. Practic, el va fi în contact cu nevoile emoționale și va avea încrederea că acestea pot fi satisfăcute.
Copiii trebuie încurajați să-și exprime emoțiile, de orice fel ar fi ele, pentru că atunci când un copil nu-și va exprima stările prin care trece, va avea de suferit mai târziu, așa că un părinte trebuie să se folosească de cât mai multe tertipuri ca să îl ajute pe copil să comunice.
Cei mici trebuie lăsați să plângă, să fie mânioși și să li se mărturisească întâmplări emoționante din viața părinților. Acest lucru îl va învăța pe copil să fie deschis cu părintele și mai târziu, în perioada adolescenței. Paradoxul este că în orice perioadă ar fi, orice persoană care vorbește despre sine, devine de fapt mai puternică. Oamenii se nasc cu nevoia de a se simți iubiți și îngrijiți, iar dacă nevoile emoționale le sunt satisfăcute în copilărie, șansele de a se transforma în adulți echilibrați emoțional sunt mari.
Importanța exprimării nevoilor emoționale în relații
Statisticile referitoare la rata creșterii divorțurilor de la an la an alertează asupra faptului că nevoile emoționale ale oamenilor dintr-o relație s-au schimbat, s-au diversificat, iar satisfacerea lor devine asemănătoare „speranței” din Cutia Pandorei.
Nu doar ieșirea din cuplu este problematică, ci și intrarea în cuplu. Paradoxul alegerilor se vede cel mai bine în relațiile de cuplu: cu cât oamenii au mai multe opțiuni, cu atât le este mai greu să aleagă potrivit pentru ei, ba și mai mult să și rămână fideli, acest lucru venind bineînțeles și ca o consecință a independenței femeii și a bărbatului. Astfel, apare fenomenul FOMO (fear of missing out/ teama de a nu pierde ceva „mai bun”): „Mi-e teamă că dacă aleg varianta A, pierd beneficiile pe care mi le oferă varianta B și dacă aleg B, pierd beneficiile pe care mi le-ar fi oferit A și C.”
Oamenii își doresc astăzi mult mai multe de la partener decât acum câteva decenii. Cu toate acestea, sunt anumite aspecte similare pentru ambii parteneri dintr-un cuplu. Ca o relație să fie funcțională, partenerii au nevoie să le fie îndeplinite anumite nevoi, în special nevoia de a se simți iubit și admirat.
În cartea „Cele 5 limbaje ale iubirii”, Gary Chapman arată că oamenii rezonează diferit la nevoile celuilalt. Dacă unii se simt iubiți atunci când li se fac verbal declarații de iubire și apreciere, alții se simt iubiți atunci când partenerul le oferă tot mai mult timp petrecut împreună, pentru unii contează cel mai mult contactul fizic și atracția sexuală, pentru alții contează cadourile, iar ultimul limbaj îi reprezintă pe cei cărora le place ca partenerul să le facă servicii și să fie ajutați cu responsabilitățile cotidiene.
Pentru ca partenerul să simtă că are nevoile emoționale împlinite, este important să discutăm despre limbajele iubirii și ce anume din comportamentul nostru este important pentru el. Evident, la rândul nostru ne vom dezvălui propriile nevoi emoționale.
Cele mai importante nevoi emoționale
Tendința oamenilor este să ofere ceea ce își doresc și să folosească limbajul iubirii pe care îl au pe primul loc atunci când vor să-i arate celeilalte persoane că o iubesc. Important este să înțelegem că suntem diferiți și că ne manifestăm iubirea în moduri diferite. Iată câteva dintre nevoile emoționale importante:
Nevoia de a fi respectați. Mai întâi de toate, este foarte important să știm să fim atenți la nevoile noastre emoționale și să avem grijă de ele, pentru a nu copleși partenerul solicitând lucruri pe care doar noi le putem împlini. Astfel, s-ar evita relațiile bolnăvicioase sau toxice.
Nevoia de a comunica, a se simți în siguranță și de a avea încredere. Încrederea într-o relație vine și ca urmare a cunoșterii trecutului partenerului, cu precădere a evenimentelor de ordin emoțional. Însă, pentru ca o relație să funcționeze, comunicarea este pe primul loc.
Odată ce împărtășim cu partenerul viața noastră emoțională, permitem vulnerabilitatea în cuplu, și ne dezvăluim pentru a fi înțeleși și acceptați. Evitarea comunicării duce deseori la așteptări nerealiste într-o relație, respectiv ca celălalt să „înțeleagă” și să „știe” lucruri despre noi pentru că… le simte. Este o iluzie că celălalt ne poate citi gândurile și poate ghici ce nevoi emoționale avem.
Nevoia de empatie – Empatia este generată de cunoașterea gândurilor, sentimentelor, valorilor, prejudecăților, suferințelor prin care a trecut partenerul. Mai mult, cu un pas mai departe, ajungem la compasiune, la a fi prezent alături de celălalt, a-l înțelege și a încerca împreună să depășim anumite situații.
Nevoia de a face parte dintr-un parteneriat real, de a face o echipă și de a avea planuri comune. Cu siguranță această nevoie nu poate fi de la început satisfăcută, însă odată cu evoluția unei relații, un parteneriat stabil are nevoie de planuri atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Iar acestea sunt posibile odată cu cunoașterea nevoilor emoționale și conturarea intimității în cuplu.
Starea de bine în relație implică satisfacerea acestor nevoi într-un mod conștient și responsabil. Ca o relație să evolueze într-un mod armonios, este esențial ca fiecare dintre parteneri să se ocupe de îmbunătățirea abilităților personale de a satisface aceste nevoi, pentru a ajunge la un echilibru general.
Chiar și dacă se ajunge la acest echilibru, este bine de știut că nu există relații perfecte, iar dacă o persoană își descrie partenerul/a ca fiind dificil/ă, se poate spune despre acea persoană că încă are răni nevindecate din copilărie. Succesul în orice fel de relație ține și de a trata cu generozitate defectele celorlalți, de a accepta că așa cum noi vom lucra permanent la dezvoltarea noastră personală și partenerul are nevoie de aceeași îngăduință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu