Totul este în minte
De fapt, lipsa iubirii şi iubirea de sine sunt exclusiv o stare interioară. Niciun om nu se consideră urât, fără succes, rău sau prost, pe baza propriilor caracteristici. Iubirea și lipsa iubirii de sine se formează în copilărie.
Critica părinților, comparațiile în defavoarea copilului – “Vezi, Maria nu are note proaste” sau “Eu la vârsta ta…” – toate aceste „măsuri educative“, formează atitudinea omului adult faţă de sine. De asemenea, mai depinde şi ce atitudine au avut părinții faţă de ei înşişi.
Părinții se văd pe sine în copii și de foarte multe ori se identifică cu ei. Orice critică a copilului este îndreptată în primul rând, spre sine. Adică, atunci când mama nemulțumită, ridică o sprânceană pentru că a văzut în agendă o notă proastă, ea este dezamăgită şi nemulțumită de sine. De aceea, putem spune cu siguranță că iubirea şi lipsa iubirii de sine se moștenește.
Critica joacă un rol important în formarea stimei de sine. După cum știți, nimeni nu va face ceva rău conștient. Nimeni nu se va gândi (cu atât mai mult un copil) să picteze o imagine strâmbă sau să scrie un eseu cu cincisprezece erori etc. Este dureros să recunoști că nu ești perfect (a se citi – o persoană obișnuită, normală.)
Această calitate este specifică mai mult femeilor, dar se întâlnește şi la bărbați. Oamenii se evaluează în funcție de modul în care sunt evaluați de sexul opus. Adică, pentru multe fete succesul în viața personală – este sinonimul propriei atractivități şi realizări. Și dacă nu are un bărbat, atunci imediat devine “urâtă”, “proastă” și “rea”. Este clar că prezența sau absența unui partener nu are nimic de-a face cu toate cele de mai sus: poți fi un supermodel cu diplomă Oxford și pur și simplu să-ţi fie teamă de relații.
Facem un pas înainte
Lipsa iubirii de sine se formează în om ani de zile, de aceea, este ireal să scapi de ea imediat. Însă există anumite metode, care permit pas cu pas să te apropii de acest obiectiv. Și crede-mă, merită.
O persoană încrezătoare rar pierde, orice problemă nu o percepe ca pe o tragedie, ci ca un puzzle interesant pe care îl va rezolva neapărat. În plus, se “transformă” și aspectul exterior: alții ne văd exact așa cum ne vedem noi înșine. Este o axiomă.
Deci, mai întâi, începi să-ţi respecți deciziile. Dacă astăzi ţi-ai planificat să mergi la muzeu, iar o prietenă te-a chemat la cinematograf – mergi la muzeu. Acest lucru îţi va oferi nu numai încredere, ci şi sentimentul de control asupra vieții tale.
În al doilea rând, respectă-ţi dorințele. Întreabă-te ce dorești pentru micul dejun, unde vrei să mergi în vacanță, ce vrei să porți, cu cine să comunici. Rupe toate contactele pe care le susții “din curtoazie”. Încetează să faci compromisuri fără sfârșit cu toată lumea. Alege-te pe tine. Nu te convinge singură că timpul, dorințele și capriciile altora sunt mai importante decât ale tale.
În cele din urmă, acționează ca o persoană sigură. Calm, fără să te bâlbâi, exprimă-ţi opinia, obține dreptul să nu fii de acord cu cineva. Gândește-te la interesele tale. Și te asigur, că va veni iubirea pentru tine însăți. Vei cunoaște în sfârșit persoana care ești.
Autor: Mihail Labkovsky
sursa:https://relatii.net/2018/01/29/psihologul-mihail-labkovsky-lipsa-iubirii-de-sine-se-transmite-de-la-parinti/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu