Atacul de panică…sau cum arată iadul?

Oboseala, stresul, munca în exces – toate acestea au făcut din atacul de panică boala secolului XXI. Cercetările estimează că unul din cinci oameni moderni se va confrunta în viitor cu această suferinţă. Există însă şi-o veste bună: atacul de panică poate fi prevenit şi tratat naturist..

Un atac de panică se caracterizează prin apariţia neaşteptată a unei senzaţii de teamă intensă, însoţită de simptome fizice (cardiace, respiratorii, musculare etc.), potrivit formula-as.ro. În timpul unui atac de panică, cel puţin unul din următoarele sisteme este foarte mult perturbat:

– sistemul cardiac: creşte frecvenţa bătăilor inimii, apare o durere în piept sau încălzirea corpului asociată cu transpiraţie.
– sistemul respirator: apar senzaţii de sufocare, respiraţie sacadată sau greutate în a expira.
– sistemul nervos: apar ameţeli, amorţeala şi nesi­guranţa membrelor, tremur, frisoane sau tulburări de echilibru.
– psihicul: se instalează teama de a pierde con­trolul, de a înnebuni sau frica de moarte, un sentiment de irealitate sau de iminenţă a unei catastrofe.

Primul atac de panică apare, de regulă, pe neaş­tep­tate, după o perioadă de stres intens, după traume, în timpul bolilor însoţite de febră sau în timpul trata­mentelor cu anumite medicamente de sinteză. Urmă­toarele atacuri sunt însă activate atunci când se repetă unele circumstanţe în care a avut loc primul atac de panică. De exemplu, apar atacuri de panică atunci când ne aflăm într-un spaţiu închis, când ne simţim vulnerabili în mulţime, când suntem presaţi de anu­mite îndatoriri la serviciu ori în familie.

Metoda de control a anxietăţii şi a atacurilor de panică care acţionează cel mai rapid este respirația completă.
Emoţiile şi respiraţia sunt într-o legătură extrem de strânsă, controlul uneia aducând după sine şi controlul celeilalte. Concret, persoanele care au exersat suficient de mult timp exer­ciţiile de respiraţie ajung să-şi reducă frecvenţa şi in­tensitatea atacurilor de panică, pentru ca, în final, să le poată evita.
Vestea neplăcută este că pentru a ajunge la asemenea performanţe, nu sunt suficiente câteva zile sau săptămâni de practică. Vestea bună este că teh­nica, numită respiraţia completă, este foar­te sim­plă.
Iat-o descrisă pe scurt: ne aşezăm ţinând spatele drept şi ne poziţionăm o mână pe abdomen şi una pe torace. Expirăm adânc şi ne ţinem respiraţia vreme de două secunde, după care inspirăm pe nas gradat, calm, dilatând la maximum nările, aşa încât ae­rul să pă­trundă fără zgomot. Întâi umplem cu aer zona infe­rioară a plămânilor, ceea ce va dilata abdo­menul îm­pingându-ne palma plasată pe el, apoi vom umple zona mediană a plămânilor, ceea ce va provoca dilata­rea la maxim a toracelui, şi abia în final vom umple cu aer zona lor superioară, ceea ce va deter­mina înălţarea claviculelor.
Ne ţinem respiraţia vreme de alte două secunde, după care expirăm lent aerul pe gură. Se fac în total minimum 50 de astfel de respiraţii complete pe zi, în cure care durează două luni. Când simţim imi­nen­ţa unui atac de panică, evităm ferm să ne mai gân­dim la orice altceva şi ne concentrăm aten­ţia exclusiv asupra respiraţiei complete. Rezultatul este… salvator.

Sursa: realitatea.net

„…acum te simți bine, iar în minutul următor parcă ți se deschide pământul sub picioare și cazi în gol…trăiești infinitul în câteva minute, inima îți bubuie în piept și simți că nu mai poți respira, transpiri și ți-e cald…și frig…și frică…imaginile fug pe lângă tine și cauți cu disperare ceva de ce să te agăți, să te salveze, dar nu găsești nimic, ești în cădere liberă. Nu știi ce urmează…poate că mori sau poate o iei razna…tot ce știi e că ceva rău urmează să ți se întâmple…” (Anonim)

Atacurile de panică reprezintă una dintre principalele surse ale suferințelor psihologice, iar cercetările ne arată că 30 % dintre adulți vor avea cel puțin un atac de panică de-a lungul vieții. Ce este un atac de panică? Cum îl recunoaștem? De ce apare? Cum îl putem controla? Sunt principalele întrebări cărora vom încerca să le găsim răspuns în articolul de azi.

Ce este un atac de panică?

La bază atacurilor de panică se află emoția de frică. Persoanele care se confruntă cu atacuri de panică, își doresc cu orice preț să scape de frică, însă haideți să vedem ce s-ar întâmplă de fapt dacă noi, oamenii nu am mai simții deloc frică:

Imaginează-ți că petreci un weekend superb la munte și te-ai hotărât să faci o drumeție. Te-ai echipat corespunzător, ai ales să nu te abați de la traseele marcate și pășești relaxat bucurându-te de aerul curat și rece și de razele soarelui ce brăzdează brazii. La un moment dat liniștea naturii e tulburată de un mârâit. Te uiți în spate și vezi un urs la vreo 10 metrii de tine. Buuuuun! Să ne oprim puțin aici! Ce s-ar întâmpla în acest moment dacă corpul tău nu ar cunoaște emoția de frică?…păi probabil ai continua să te bucuri de aerul rece și de priveliștea superbă sau ai dori chiar să analizezi puțin „animăluțul” acela care pare a se plimba și el prin pădure la fel ca tine. Dacă ai acționa așa, cel mai probabil supraviețuirea ta ar fi pusă serios în pericol, deci mai gândește-te odată data viitoare când simți frică și îți dorești să scapi de ea!

Slavă cerului, însă, că propriul tău corp își vede de treabă fără să asculte de ceea ce îți dorești tu și astfel în această situație apare emoția de frică. Ce ți se întâmplă mai exact când simți frică? Pentru că mintea ta reușește să conștientizeze că viață îți este în pericol, se activează așa numitul sistem de alarmă „luptă sau fugi”. Acest sistem va produce o serie de modificări în corpul tău, pentru a te pregăti să treci cu viață peste situația periculoasă. În cazul nostru, nu e cea mai inteligentă alegere să încerci să te lupți cu ursul, ca urmare organismul tău te va pregăti să fugi cât mai tare. Așa că:

-îți crește frecvența bătăilor inimii pentru ca sângele să transporte cât mai mult oxigen în tot corpul și astfel să poți face față efortului
-ritmul respirației va crește și el pentru că vei avea nevoie de mult mai mult oxigen, lucru care poate să-ți dea senzația că te sufoci sau poți chiar să începi să simți o durere în piept
-sângele îți este pompat în special spre picioare și nu atât de mult spre creier, ai nevoie să alergi, nu să gândești, lucru care te poate face să te simți amețit sau să ai valuri de căldură/frig
-începi să transpiri abundent deoarece corpul tău vrea să evite supraîncălzirea datorată efortului fizic intens
-mușchii tăi se vor contracta foarte tare pentru a fi pregătiți de alergare, astfel vei putea simți senzația de tensiune chiar tremor
-activitatea digestivă scade drastic pentru a economisi din energie, lucru care poate să te facă  să simț discomfort abdominal sau chiar greață

Toate aceste modificări ale organismului tău, te pot salva de o situația care îți pune viața în pericol. Poate te întrebi ce legătură are acest exemplu cu atacul de panică . Ei bine, atacul de panică reprezintă de fapt amalgamul acesta de modificări ale organismului, fără a exista însă un pericol real. E că  și cum am avea o alarmă la mașină care s-ar declanșa chiar și atunci când ar trece pe lângă ea o pisică. Dacă ar fi să vedem frica pe un continuum, imaginează-ți că în mijlocul dreptei se află situația noastră de frică la întâlnirea cu ursul, la un capăt absența totală a fricii, dar prezența ursului, iar la celălalt capăt prezența fricii, dar absența ursului, aici e locul în care apar atacurile de panică.

Cum recunoaștem un atac de panică?

Primul semn prin care putem recunoaște un atac de panică, este că acesta se instalează brusc și atinge intensitatea maximă în jur de 10 minute, durând aproximativ 20-30 de minute, după care simtomele fizice dispar, rămânând îngrijorarea de a nu face un nou atac și mai ales intebarea „Ce se întâmplă cu mine?”. Că și simptome, atacul de panică implică cel puțin 4 din următoarele modificări:

-palpitații
-transpirații
-tremor
-scurtare a respirației
-senzație de sufocare
-durere sau discomfort precordial
-greață sau discomfort abdominal
-senzația de amețeală
-depersonalizare (senzația că nu tu trăiești tot ceea ce simți)
-frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni
-frică de moarte
-frisoane sau valuri de căldură

Trăirea mai multor atacuri de panică, însoțite de preocuparea persistentă în legătură cu implicațiile sale sau evitarea anumitor locuri sau situații din teamă de a nu face din nou un atac de panică, poartă numele de Tulburare de Panică. Atenție! Toate aceste simptome pot avea la bază cauze medicale (hipertiroidism, hipoglicemie, tulburări cardiovasculare). Vorbim de atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză medicală pentru simptomele de panică.

De ce facem atacuri de panică?

Sursa atacurilor de panică o reprezintă interpretarea catastrofică a anumitor senzații corporale. Cu alte cuvinte, pe fondul unor probleme de sănătate sau a unor evenimente stresante, apar anumite modificări normale în organismul nostru cum ar fi bătăi de inimă mai rapide, senzația de amețeală, respirație îngreunată, senzația de vomă, frisoane etc., de care ne putem speria gândindu-ne că „o să mor”, „voi înnebuni”, „îmi pierd controlul”. Astfel dacă eu simt că amețesc și mă gândesc apoi că o să mor, categoric gândindu-mă la asta aș simți frică. Simțind frică, întregul meu organism pornește sistemul de alarmă „luptă sau fugi” de care vorbeam mai devreme, inima mea va începe să bată mai repede, voi avea nevoie de mult mai mult oxigen și voi simți că mă sufoc, sângele nu va mai fi orientat la fel de mult către creier, ci către mușchi, lucru care mă face să amețesc și mai tare și să mă sperii și mai mult, intrând astfel într-un cerc vicios din care pot ieși doar prin întreruperea gândirii catastrofice.

După ce am trăit astfel primul atac de panică, următoarele pot apărea destul de ușor. Dacă erai la munte alergat, de urs, toate simptomele fiziologice pe care le simțeai ți se păreau firești, însă în condițiile în care mintea ta conștientizează că nu există un pericol real, dar cu toate astea tu te simți ca și când ar există unul, devii bulversat, nu înțelegi ce se întâmplă cu tine, ți-e frică că vei muri, că vei face infarct sau o altă boală gravă…nu ai nicio explicație rațională pentru toate simptomele pe care le-ai trăit și astfel vei trăi cu frica să nu se repete aceleași senzații. Altfel spus sitemul tău de alarmă „lupă sau fugi” devine hipervigilent și orice mică modificare normală în corpul tău va putea să te ducă din nou în pragul unui atac de panică, datorită interpretării catastrofice pe care i-o dai.

Există două tipuri de atacuri de panică:

-Inopinat – apare fără un motiv declanșator, în diverse situații și nu poate fi anticipat
-Situațional – se instalează în urmă unor circumstanțe, într- un anumit context și poate fi recunoscut
Ambele tipuri, dar în special cel situațional, pot duce la comportamente de evitare. Eviți să pleci singur de acasă, să mergi într-un loc aglomerat sau la anumite evenimente sociale, de frică unui nou atac de panică. Îți creezi propriul glob de sticlă în care să trăiești și care speri că te va salva de atacuri, însă evitarea înseamnă de fapt frică, iar frică înseamnă că sistemul de alarmă „luptă sau fugi” e pornit. Atât timp cât sistemul e pornit, corpul tău în mod natural te pregătește să te salvezi de situații periculoase, fără să știe de fapt că în realitate nu te lupți cu o astfel de situație și că ea se află doar în mintea ta .

Cum putem controla atacurile de panică ?

Odată diagnosticată, conform statisticilor, tulburarea de panică este o tulburare cu un prognostic foarte bun la tratament. Studiile arată că tarapia cognitiv-comportamentală elimină complet atacurile de panică a 70%-90% dintre pacienți, prognosticul fiind cu atât mai bun cu cât tulburarea e identificată mai devreme.

Ce presupune terapia cognitiv-comportamentală în tratarea atacurilor de panică?

În prima etapă se va face psihoeducație, prin care ești informat în detaliu despre ce este un atac de panică, cum și de ce apare. Apoi se vor explora tiparele de gândire negative și catastrofale, se va analiza cât de realiste și de corecte sunt și se vor înlocui cu unele care au dovezi reale. Învățând noi alternative de gândire, simți cum controlul asupra circumstanței crește și astfel nivelul de anxietate și frica scad. De asemenea, terapia mai presupune învățarea unor exerciții de relaxare. Utilizând acest gen de exerciții, vei putea vedea că simptomele fiziologice ale atacului de panică se află în controlul tău, iar dacă ele pot fi controlate, însemnă că nu ești în pragul de a păți ceva rău, lucru care scade nivelul fricii și astfel oprește sistemul de alarmă „luptă sau fugi”.

Nu în ultimul rând, terapia mai presupune confruntarea, sub atenta supraveghere și îndrumare a psihologului, cu propriile temeri (de nebunie, de a se face de râs, de moarte, de anumite situații sociale…etc) , scopul fiind experimentarea și testarea gândurilor catastrofale și concluzia, trăită pe propria piele, că frica cu care te care te confrunți, nu e decât o umbră!

 

sursa: http://psihologiuliadican.ro/atacuri-de-panica-sau-cum-arata-iadul/