Cand renuntarea este o optiune?

Spuneam in articolul trecut ca diferenta intre esec si succes consta in algerea de a nu renunta.

Dar ce facem cu proiectele in care nu ne mai regasim?

Nu am ajuns inca in punctul in care ne-am propus la inceput dar simtim ca nu mai gasim energia necesara pentru a continua. Nu reusim sa ne mai motivam pentru a actiona.
In acest moment simtim ca vrem sa renuntam.
Intrebarea este: renuntam pentru ca ne-am plictisit, nu mai avem rabdare, am dat de greu si nu mai vedem nicio solutie sau pentru ca noi ne-am schimbat si odata cu noi si obiectivele noastre?
Este bine se renuntam sau nu?
Raspunsul este: DA, uneori este indicat sa renuntam.
Nu putem sa continuam la nesfarsit ceva care nu ne mai face fericiti.
Nu pentru ca nu am reusi in cele din urma sa realizam ce ne-am propus, ci pentru ca nefericirea provocata si efortul depus vor fi mai mari decat satisfactia primita.
Dar cum stim cand este momentul sa renuntam?
Raspunsul este: atunci cand obiectivele noastre se schimba.
Asa cum am spus si mai sus, odata cu schimbarea (evolutia) noastra se schimba si obiectivele noastre.
Ar fi o pierdere de vreme sa insistam pe ceva ce nu mai face parte din noi.
Dar este important sa nu cadem in capcana de a confunda tendinta de amanare, lenea, frica de esec, lipsa increderii in fortele proprii cu schimbarea.
Avem nevoie de un indicator care sa ne spuna exact care este adevaratul motiv pentru care vrem sa renuntam.
Un astfel de indicator exista, el se numeste sistemul propriu de valori.
Daca obiectivele noastre nu se incadreaza in acest sistem de valori atunci renuntarea este o optiune.

sursa:http://a-man-apart.com/cand-renuntarea-este-o-optiune/