7 "superputeri" care exista sau pot fi dezvoltate la oameni

Comparativ cu cele mai multe mamifere, omul mediu pare destul de slab. Trăim în conditii de clima controlata și mâncăm alimentele pe care le achiziționăm din magazine. Celor mai mulți dintre noi le-ar fi foarte greu să supraviețuiască în sălbăticie chiar și o săptămână. Și totuși, Homo sapiens a reușit să cucerească globul, răspândindu-se în colțurile îndepărtate ale planetei, înainte de existența tehnologiei moderne. Strămoșii noștri au călătorit în lumea intreaga, traversând deșerturi precum Sahara și zone înghețate precum Siberia, traversand lanțurile muntoase precum Alpi și Himalaya și chiar traversand oceanele pentru a popula noi teritorii.

Fiecare dintre noi avem abilități remarcabile de a rezista fenomenelor extreme și de a suporta conditii extreme de stres fizic. Aceste superputeri, numite si "puteri umane", pot fi dezvoltate și învățate.
Cele 7 "superputeri" care exista sau pot fi dezvoltate la oameni
1. Controlul subconstientului: oamenii folosesc respirația și expunerea la frig pentru a învăța să controleze temperatura corpului și sistemul imunitar
Scott Carney, autorul cartii "Ce nu ne-a omorât: modul în care apa înghețată, altitudinea extremă și condiționarea mediului vor reînnoi puterea pierdută prin evolutie", și-a început investigația în puterea organismului uman pentru a rezista condițiilor extreme, studiind cu olandezul Wim Hof, "Iceman". Wim Hof susține că antrenarea corpului său printr-o combinație de exerciții de respirație și expunerea la temperaturi scăzute i-au dat capacitatea de a se încălzi în mod natural, de a se adapta mai rapid la altitudine și de a-și activa sau suprima sistemul imunitar.
Desi Carney începea toata aceasta actiune sceptic, el avea sa fie curând convins. Metoda Hof a avut un efect puternic asupra antrenamentului său fizic și a reușit să urce pe vârful înghețat al Muntelui Kilimanjaro în doar 28 de ore, fără cămașă pentru o mare parte a călătoriei (cele mai multe urcări durează aproximativ o săptămână în condiții de vreme buna).
Cercetătorii au descoperit că persoanele care învață metoda WIm Hof dobandesc un control limitat asupra sistemului lor imunitar, ceea ce a fost considerat anterior imposibil.

2. Ne putem adapta pentru a supraviețui la inaltime

Dacă ați prins vreodată un zbor catre o locație de mare altitudine, cum ar fi Mexico City sau Cuzco, Peru, și apoi ați încercat să urcati la deal, știți că altitudinea poate fi brutală.
Și totuși, după câteva zile, lucrurile devin mai ușoare. Corpul se adaptează și celulele roșii din sânge încep să schimbe modul în care reacționează și mențin oxigenul peste noapte. Acest lucru provoacă schimbări care durează luni de zile, făcându-vă capabil să trăiți la altitudine.Persoanele indigene care au trăit în aceste regiuni timp de mii de ani au dezvoltat și mai multe adaptări si sunt capabili sa traiasca cu niveluri foarte reduse de oxigen în aer.
3. Încă învățăm cât de adânc se pot scufunda oamenii și cât timp isi pot tine respiratia sub apa
Întotdeauna au fost oameni care s-au scufundat în adancurile marilor. Grecii vechi colectau bureți de mare, femeile japoneze și coreene se scufundau pentru a colecta crustacee și perle. Dar de multe ori ne gândim la ocean ca la un mediu ostil. Când Raimondo Bucher s-a scufundat la 30 de metri în 1949, oamenii de știință credeau că presiunea îl va omorî - totuși el a ieșit viu din mare și a început tradiția freedivingului modern.
Cercetătorii au descoperit că scufundarea în apă determină scăderea frecvenței cardiace și reducerea consumului de oxigen. În ultimii ani, scafandrii au continuat să testeze
limitele umane, ajungând până la 200 m și cel puțin unul ținându-și respirația mai mult de 22 de minute sub apă. Nu stim limitele, dar poate fi periculos.
4. Un cuptor uman
Wim Hof nu este singurul care arată că oamenii pot rezista temperaturilor de îngheț. Inotătorului de distanta Lewis Pugh a înotat kilometri în Arctica și Antarctica.
Cercetătorii care l-au studiat spun că temperatura corpului crește cu 1,2 grade înainte de a ajunge în apă. Corpului său a învățat să se adapteze temperaturilor de
îngheț.
5. Cei mai mulți alergători de distanta de pe planetă
Oamenii sunt capabili să susțină o cursă de 30 km sau mai mult, ceea ce inseamna mult mai mult decât majoritatea celorlalte specii.
Cei mai buni alergători la distanțe pot avea unele adaptări speciale. Ultrarunnerul Dean Karnazes, de exemplu, a reușit să participe la 50 de maratoane în 50 de zile, ceea ce este neobișnuit chiar și printre cei mai buni alergători din lume.
6. Ecolocatia umana
Știm că delfinii și liliecii poseda capacitatea de orientare cu ajutorul ecoului produs de sunete. Ei bine,  si unii oameni pot face asta!
Unii nevăzători lovesc solul cu bastonul lor special, pentru a produce sunetele; alţii bat cu piciorul în pământ, iar alţii produc un zgomot specific - ca un pocnet - folosind limba şi cerul gurii. Urechea recepţionează ecoul, iar creierul îl analizează, rezultând un soi de "imagine auditivă" tridimensională a ceea ce se află în jur.
Faptul că unii nevăzători folosesc cu succes ecolocaţia este cunoscut din anii 1950, dar abia recent, acest mod de orientare - radarul în variantă umană - a început să fie studiat cu mijloace performante de investigare, iar rezultatele s-au dovedit absolut surprinzătoare.
Daniel Kish, unul dintre cei mai cunoscuţi nevăzători posesori ai acestei capacităţi, care foloseşte ecolocaţia de peste 25 de ani, poate localiza un obiect cu o acurateţe incredibilă, cu o eroare nu mai mare de trei grade. El scoate un sunet pe care îl folosește ca sonar pentru a merge pe bicicleta și pentru a face drumeții prin pustie.
Cercetătorii și-au dat seama că acest lucru nu este ceva specific pentru Kish sau pentru câțiva alți oameni care s-au facut remarcati - se poate învăța "vazul" în întuneric in câteva săptămâni de antrenament.

7. O busolă umană
Unii dintre noi nu se pot deplasa de acasa pana la apartamentul unui prieten fără ajutorul unui dispozitiv digital. Pe măsură ce am început să externalizăm creierul pe telefoanele mobile, mulți dintre noi ne-au pierdut sensul de orientare.
Dar nu trebuie să fie așa. După cum Carney scrie în cartea sa, de-a lungul istoriei exploratorii au întâlnit oameni care sunt capabili să indice direcții cardinale, fara probleme. Unii, precum șeful tahitianului Tupaia, care navigau cu căpitanul Cook în jurul Noii Zeelande, puteau naviga în mare, în ape agitate într-o noapte întunecată.
Există cercetări care indică faptul că cu cât ne construim mai mult propriile hărți, cu atât mai multe părți ale creierului care concep spațiul cresc. Poate că toți avem capacitățile naturale de orientare - doar ca am încetat să le folosim.

Atentie
Multe dintre aceste abilități pot fi dezvoltate - dar este necesară prudență.
Încercarea de a dezvolta unele dintre aceste abilități pe cont propriu și de a impinge limitele umane poate fi periculoasa.

Sursa: https://www.businessinsider.com