Cei care simt prea mult, care se scufundă în durerea altora cu inima deschisă, îi atrag pe cei care refuză să simtă, cărora le este frică să-și înfrunte propriul întuneric.
Acei oameni care
evită durerea și se protejează de empatie, caută în noi ceea ce nu au curajul
să înfrunte.
Ei vin, nu pentru
a vindeca, ci pentru a lua ce pot.
Te seduc cu
promisiuni de mare dragoste, dar sunt maeștri în arta de a-l goli pe celălalt.
Ei vin să te
învețe să stabilești limite, astfel încât să-ți amintești că încercând să-i
faci pe plac altora, te-ai uitat de tine.
Și te vei trezi
epuizată, eșuată, după ce ai menținut relații în care schimbul este unilateral,
unde reciprocitatea este o iluzie.
Realizează că
dacă încerci să-i salvezi pe cei care nu vor să fie mântuiți, dacă încerci să-i
vindeci pe cei care nici măcar nu au curajul să-și privească propriile răni,
vei ajunge să te pierzi.
Nu-ți pierde
timpul încercând să-i convingi să deschidă ochii. Dragostea pe care o oferi,
fără a fi nevoie să te mulțumești, va fi farul pentru cei care doresc cu
adevărat să se vindece.
Dar amintiți-vă:
nu puteți forța lumina să intre acolo unde gheața durerii a devenit o barieră.
Fuziunea are loc
doar atunci când conștiința se trezește și, uneori, trebuie să dai jos pentru
ca asta să se întâmple.
Cu dragoste și
lumină.......
Vasile Cotlet
Se numește „vârsta răufăcătorilor”, dar nu este o poveste de
răutate sau haos.
Asta e o poveste
de trezire.
Acela în care
decizi să nu te mai conformezi așteptărilor altora, să nu-ți mai micșorezi
ființa pentru a se potrivi standardelor care nu-ți aparțin.
Este o revendicare, o renaștere, o creștere a puterii.
Acesta este
capitolul în care spui: "Destul, este destul. "
Intrarea în
această eră nu devine răutăcioasă.
Este vorba despre
a deveni întreg.
Privește lumea în
față și declară, fără să tremure, că adevărul tău merită să existe.
Că limitele tale
merită respectate.
Fie ca timpul,
energia și iubirea să vă fie comori pe care să le oferiți cu intenție, nu
obligație.
Acesta nu este un
act de rebeliune: este un act de iubire pentru tine însuți.
A spune nu, nu
este un act egoist.
Acesta este un
act sacru.
Stabilirea
limitelor înseamnă protejarea spațiului, energia și integritatea ta.
Şi uneori e
enervant.
Dar nu este
responsabilitatea ta să menții confortul altora în detrimentul bunăstării tale.
Lumina ta,
adevărul tău și calea ta nu sunt făcute să fie pe placul tuturor.
Și asta e perfect
așa.
Când alegi să pui
limite, alegi să te plasezi în centrul vieții tale.
Amintește-ți că
nu ai fost creat pentru a te amesteca în așteptările altora, ci pentru a
străluci în propriul tău adevăr.
Nu contează dacă
ciufulește niște pene.
Nu e treaba ta
să-i îndrepţi.
Această epocă
este, când încetezi să-ți mai ceri scuze pentru că exiști pe deplin acolo unde
îmbrățișezi fiecare fațetă a ființei tale - chiar și cele considerate prea
gălăgioase, prea sensibile, prea puternice.
Nu mai ești la
înălțimea altora.
Trăiești pentru
tine, pentru adevărul tău, pentru expansiunea ta.
Înveți să renunți
la vina care însoțește prea des alegerile aliniate.
Pentru că
realizezi că nu ai nevoie de permisiune pentru a fi tu însuți. Libertatea ta nu
are nevoie de validare, iar vocea ta nu are nevoie de aprobare.
Fiecare pas în
adevărul tău este o revoluție tăcută care îți schimbă cursul vieții.
Dacă simți o
chemare să intri în era ta "rebelă", ascultă asta.
Este timpul să nu
te mai micșorezi pentru a încăpea în cutii care nu ți-au fost niciodată menite.
Este timpul să
mergi în puterea ta, să iei măsuri intenționate și să trăiești viața în
termenii tăi.
Nu ai fost creată
pentru a mulțumi, ci pentru a întruchipa adevărul.
Și acest adevăr,
chiar dacă deranjează, chiar dacă face gălăgie, este cel mai mare act de magie
al tău.
Îndrăznește să
intri în această eră.
Îndrăznește să-ți
depășești limitele.
Îndrăznește să
trăiești pentru tine, fără compromisuri.
Pentru că acolo
se află libertatea, puterea și lumina ta.
Cu drag și
lumină......
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu