În general avem ideea că suntem ființe complet independente și libere, că ne gestionăm viața după gustul și dorința noastră și că avem puterea de a decide și de a lua decizii din dorința inimii noastre, indiferent de așteptările și cerințele familiei noastre și al societății.
Suntem încurcați
sau implicați de loialități inconștiente și loialități față de familia noastră
și uneori, dincolo, cu alte familii (rețeaua familială) sau cu societatea
(câmpuri morfice).
Mulți profesori
au scris deja despre aceste subiecte, cum ar fi Ivan Boszormenyi-Nagy, Anne
Ancelin Schützenberger, Marc Woolyn, Salomon Sellam, Carl Jung, Alejandro
Jodorowsky și există mulți autori grozavi pe care i-aș putea cita.
Îmi amintesc
mereu fraza Sf. Augustin:
"Cei pe care
îi iubim și i-am pierdut nu mai sunt unde erau, sunt acum unde suntem
noi."
Căci trecutul
devine prezent în noi, iar cei plecați deja trăiesc în noi, iar noi trăim
pentru ei.
Înțelepciunea
constă în înțelegerea că datorită vieții și experienței strămoșilor noștri, cu
toată durerea și suferința lor, am primit în "inima" noastră,
învățăturile și lecțiile lor de viață, ca moștenire a Iubirii profunde, ca să
nu repetăm istoria lor, ci, să fim diferiți și fă-o diferit.
Tot ceea ce
trăim, facem și planificăm în momentul prezent este susținut în ceea ce a fost
înaintea noastră, iar în același fel, influențăm ceea ce va urma.
Prin urmare,
importanța actoriei, începerii călătoriei noastre interioare, către Ființa
noastră esențială, Sinele nostru superior, spre întâlnirea iubirii originale și
primitive care sălășluiește în noi.
Și apoi cucerește
dorința inimii noastre, unde este scopul nostru, dând pace trecutului,
înfloritor în prezent și eliberând viitorul.
Să fim visul devenit realitate al strămoșilor noștri.
Cu iubire și
lumină......
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu