STÂLPUL MAMEI.

 

STÂLPUL MAMEI.

Întreaga noastră viață se bazează pe temeliile noastre.

Aceleași fundații forjate din ingrediente pe care ni le-au adus părinții.

Astfel, mama a definit însăși fundamentul a ceea ce sunt și mai ales relația pe care o am cu mine însumi.

Prin rezonanta, această relație se va manifesta în viața mea de zi cu zi prin relația cu ceilalți și experiențele pe care le am.

Pe acest principiu, ne închidem în tiparele noastre de viață, sau, suferim ceea ce suntem.

Când ne "trezim" devenim profitabili în privința mecanicii profunde care ne conduc și anumite comportamente.

Cu toate acestea, putem simți o formă de neputință în fața copleșirii Ego-ului.

Până la adolescență, suntem dependenți de părinți, realitatea noastră este definită de cercul familial și de legile care trăiesc chiar și în casă.

Totuși, ca adult în devenire, există un proces natural care se creează.

Cea de a ne eradica propriile fundații, guvernate de propriile legi.

Modul educațional de astăzi, care are unele eșecuri, nu permite finalizarea acestui proces în întregime.

Astfel, inconștient, ne simțim captivi de fundațiile inițiale până când credem că ele definesc cine suntem.

Exemplu:

„Mama nu-mi satisface nevoile din cauza lipsei de legătură cu ea.

În mine, mama mea interioară nu-mi ascultă nevoile.

Asta se manifestă în viața mea de zi cu zi unde voi face acțiuni și alegeri cu puterea minții fără a asculta ce își dorește sinele interior.

O stare de gol interior va perpetua, continuitatea cinică a ceea ce am simțit când eram copil. "

Este destul de posibil și după adolescență să ne reconstruim fundațiile și să reinventăm ceea ce suntem.

Astfel ne eliberăm de modele și cicluri perpetue.

Eu merg alături de tine pe drumul tău de eliberare și vindecare, mereu cu bunătate și ascultare, pentru a identifica stâlpul mamei tale și a-ți reconstrui fundațiile pentru ca tu să fii liberă să traiești o relație echilibrată cu tine și cei dragi ție.

Cu iubire și lumină......

Vasile Cotlet