Când un om este mort, nu mai este în locurile pe care le-a locuit, nici în obiectele pe care le-a lăsat în urmă; nici măcar nu se află în mormântul în care i-a fost pus trupul.

 

Când un om este mort, nu mai este în locurile pe care le-a locuit, nici în obiectele pe care le-a lăsat în urmă; nici măcar nu se află în mormântul în care i-a fost pus trupul.

Desigur, este normal să vrei să păstrezi ca suvenir niște obiecte care i-au aparținut, să te duci să te rogi în casa lui sau la mormântul lui din cimitir.

Dar trebuie să știi și că el, spiritul lui, nu mai este acolo.

Dorind ca el să fie acolo, agățandu-ne de ceea ce rămâne din el, îl reținem, îl limităm, chiar îl chinuim.

În momentul în care un om moare, ușile pământului se închid în urma lui, se trezește prins de un alt curent și nu are dreptul să se întoarcă; De aceea nu trebuie să ne agățăm de morți însoțind plecarea lor cu regrete, lacrimi, plângeri;

Regretele și tristețile celor vii pe care le-au lăsat pe pământ sunt un punct de cotitură pentru morți, atâta timp cât aceștia nu au traversat regiunile planului astral și mental.

Numai în momentul în care intră în planul cauzal nimic nu-i poate tulbura; sunt ca în centrul unui cerc magic de lumină și nicio chemare a celor vii, nicio solicitare nu poate traversa acest cerc dacă nu vor. Trebuie deci să ne rugăm pentru morți, trebuie să le trimitem lumină ca să-și găsească pacea, ca să se poată elibera, dar nu trebuie să ne agățăm de ei și, mai ales, să căutăm să-i readucem pe pământ.

Majoritatea oamenilor care părăsesc pământul nu își rup imediat legăturile; rămân legați de părinți, prieteni (sau dușmani), locuri pe care le-au locuit, posesiuni, iar dacă nu au avut niciodată în inimă, în suflet, dorința de a descoperi alte realități, se învârt la nesfârșit în jurul acestor ființe, acestor case, aceste obiecte.

Sunt suflete rătăcitoare care suferă și, deși vin să le ajute spirite luminoase, încă nu se pot elibera.

În timp ce cei care au hrănit în timpul vieții un mare ideal spiritual își părăsesc corpul foarte repede și zboară spre regiuni sublime unde înoată în lumină și bucurie.

De acolo, ei pot trimite binecuvântări tuturor celor pe care i-au lăsat în urmă, pentru a-i ajuta, pentru a-i proteja.

Dar nu se întorc niciodată să-i viziteze așa cum își imaginează mulți; din momentul în care sunt morți, sunt foarte departe de pământ și nu se mai coboară.

Tu vei spune :

„Dar atunci, cum se face că uni oameni cred că sunt în comunicare cu anumite figuri illustre ale trecutului?”

Nu, de fapt, ei nu comunică cu ei, dar iată ce se întâmplă.

Când o ființă umană pleacă pentru a merge în lumea cealaltă, își lasă câteva din hainele în urmă.

Desigur, nu vorbesc despre îmbrăcăminte fizică, ci despre plicuri eterice, astrale, mentale, care plutesc în atmosferă și care sunt impregnate de tot ceea ce această ființă a experimentat, simțit, gândit.

Sunt ca niște scoici goale abandonate de ocupanții lor și pot fi animate, vivificate de fluidele oamenilor adunați în ședințe spiritiste pentru a evoca morții.

Dar cum, în general, acești oameni nu sunt atât de evoluați, fluidele care emană din ei sunt impregnate de pasiuni, senzualitate, pofte și atrag din invizibil tot felul de existențe plutitoare care nu au fost încă absorbite de centrul pământului.

Spațiul psihic care înconjoară pământul este curățat în mod natural de entitățile inferioare care îl aglomera; treptat ele sunt împinse înapoi și absorbite în adâncurile subterane.

Cu toate acestea, întotdeauna au mai rămas câteva și tocmai aceste creaturi, numite larve, elementale, apar adesea în sesiunile spirituale.

Acești indezirabili nu pot, evident, decât să înșele și să inducă în eroare pe cei care îi pun la îndoială și nu numai că îi induc în eroare, ci îi epuizează pentru că, pentru a rămâne puțin activi, își absorb vitalitatea.

Intrând în capul unui medium și vorbindu-ți în numele oricui vrei: Moise, Isus, este la îndemâna celei mai inferioare entități; deci asta nu dovedeste nimic.

Și, în orice caz, nu este o colecție de oameni frivoli, curioși, senzuali, ca atât de mulți în întâlnirile spiritiste, care să atragă minți evoluate.

Tot ce pot atrage acești oameni este miezul care populează astralul inferior, larvele, umbrele...

Pe de altă parte, dacă ființele pure, luminoase, dezinteresate se unesc pentru a se ruga și intră în contact cu lumea divină, entități cu adevărat luminoase se pot manifesta printre ele;

Dar manifestările lor nu au nimic în comun cu cele ale entităților evocate în ședințele spirituale, nu fac zgomot, nu produc efecte spectaculoase, doar umplu sufletele de lumină, pace și inspirație.

Dar dacă vrei cu adevărat să găsești această ființă, nu ai altă soluție, această întâlnire se poate face doar prin legea afinității.

Dezvoltând aceleași calități ca și el, îi vei găsi spiritul.

Vasile Cotlet