Atunci cand esti relaxat lucrurile se aranjeaza singure, problemele isi gasesc solutiile, evenimentele se aliniaza.
Stresandu-te azi pentru problemele de
maine pierzi frumusetea prezentului iar sansele de a gasi solutii scad
destul de mult pentru ca nu reusesti sa gandesti detasat. Bucura-te de
“acum” si lasa raspunsurile intrebarilor de maine sa vina singure la
tine.
Vorbele din popor ascund atatea
raspunsuri numai ca noi am fost invatati sa le repetam fara a ne da
seama ce inseamana cu adevarat. Imi vine in minte o veche zicala:
“atunci cand pierzi ceva nu trebuie sa-ti para rau dupa lucrul
respectiv, pentru ca daca iti pare rau nu-l vei mai gasi”. Nu stiu tu
daca ai auzit vorbele astea dar eu le-am auzit si nu numai odata dar
pana acum nu am stat sa ma gandesc ce anume vor sa spuna, probabil nici
persoanele care mi le-au spus nu stiau. Ele doar au auzit aceste vorbe
de la altcineva si le-au transmis mai departe. Oare nu se poate spune si
astfel: ramai detasat, nu vei gasi nimic cand cauti cu disperare.
Nu ti s-a intamplat sa pierzi un obiect
si sa-l cauti cu disperare si pe masura ce il cautai deveneai tot mai
stresat ca nu-l gasesti? La un moment dat te opresti te detasezi putin
si in secunda urmatoare il gasesti, de cele mai multe ori chiar sub
nasul tau. Sau cand ai o problema si cauti o solutie, te agiti, te
alarmezi si nu iti dai seama ce ai putea face dupa care vine cineva si
iti arata solutia care era la indemana ta tot timpul numai ca nu reuseai
sa o vezi.
Imi vine in minte o intamplare din
primul an de facultate. M-am invoit de la munca cateva ore pentru a
trece pe acasa sa fac si eu un dus si cica sa mai repet putin inainte de
a merge la examen. Urma sa am examen la economie politica, o materie la
care aveam de invatat cateva formule dar si foarte multa teorie.
Formulele reusisem sa le invat cu o seara inainte si mai ramasese “doar”
teoria :). Ajuns acasa am facut un dus si mi-am luat cursurile sa
incerc sa invat ceva. Tin minte de parca totul s-ar fi intamplat ieri.
Am iesit pe balcon si ma uitam la foile pe care le aveam in mana si
efectiv nu stiam de unde sa incep (aveam vreo 1-2 ore la dispozitie).
Stiam ca nu are nici un rost sa ma agit pentru ca oricum nu aveam cum sa
invat atata materie intr-un timp atat de scurt. Am inceput sa rasfoiesc
cursurile si am dat peste o foaie pe care scria undeva in colt (langa
titlu) “pentru examen”. Mi-am amintit ca fusesem la acel curs (unul din
2-3 cursuri la care fusesem – restul erau xeroxate de la un coleg) si
profesorul a spus ca acela putea fi un subiect pentru examen. Asa ca am
inceput efectiv sa citesc acele foi si parca ele reprezentau tot ce
trebuia sa invat pentru ziua respectiva. Am citit si recitit pana am
reusit sa invat acel curs. Nici o secunda nu mi-a trecut prin cap ca nu
imi va pica acel subiect, nu am stat sa ma gandesc ca as fi nebun sa
cred ca pot invata un singur curs si sa iau examenul.
Probabil cunosti starea aia de
indiferenta totala, in care nu-ti pasa de rezultate. Asa simteam eu in
ziua respectiva, eram foarte prost pregatit pentru examen dar mergeam sa
vad ce se da si cine stie, poate reuseam sa ma “inspir” de undeva.
Am ajuns la examen si parca faptul ca nu
eram pregatit nu era de ajuns, am aflat ca se va da pe randuri :(. Nu
mai stiu exact pe ce rand am picat dar imi amintesc foarte bine senzatia
pe care am avut-o cand am citit subiectele. Eram efectiv uimit,
fericit, usurat, nu-mi venea sa cred, imi picase chiar subiectul pe
care il invatasem, ca subiect de teorie, plus inca doua probleme si
parca cateva intrebari grila. Nu am luat o nota foarte mare (am luat 6)
pentru ca nu am stiut sa fac decat o problema (cea mai simpla si cu
punctajul cel mai mic) dar am luat acel examen si pe langa asta am
invatat o lectie foarte importanta: fii detasat si crede cu tarie in
ceva si astfel tot universul va contribui la realizarea acelui lucru.
Poate te intrebi in ce am crezut eu cu
tarie in situatia de mai sus. E greu de explicat: efectiv atunci cand
m-am pus sa invat cursul respectiv am simtit ca el este tot ce conteaza.
Nu a existat acea indoiala care ar fi aparut in mod normal, nu am stat
sa gandesc: “ce rost are sa invat un singur curs, ce sanse sunt sa-mi
pice, mai bine mai repet formulele”. Efectiv am simtit si am crezut,
fara pic de indoiala, ca aia este solutia.
Unii ar numi asta intuitie si poate asta
a fost. Dar ce este intuitia fara detasare, fara credinta? Eu cred ca
este o simpla sansa care se iroseste.
Cand esti detasat vocea inimii se aude
tot mai tare, mintea lucreaza fara a fi perturbata de stres, iar tu
incepi sa vezi mai clar ceea ce se afla in jurul tau.
Poate crezi ca ce am trait eu a fost
noroc chior dar eu tind sa cred ca a fost ceva mai mult. Oricum ceea ce
conteaza cu adevarat este ce isi doreste fiecare sa creada.
Totul se rezuma la convingerile pe care
ni le formam pe parcursul vietii, ele pot fi pozitite sau negative.
Intamplarea pe care am ti-am relatat-o mai sus m-a invatat pe mine cat
de importanta este detasarea in viata.
sursa: http://a-man-apart.com/detasarea-face-diferenta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu