Într-o buna zi, magarul unui taran cazu într-o fântâna. Nefericitul
 animal  se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce taranul cauta sa vada
 ce e de  facut. Pâna la urma, taranul hotarî ca magarul si asa era batrân,
 iar ca  fântâna, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata.
Si ca  nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adâncul fântânii.
Asa ca  taranul îsi chema vecinii, ca sa-i dea o mâna de ajutor. Fiecare
 dintre ei  apuca câte o lopata si începura sa arunce de zor pamânt înauntrul  fântânii.
Magarul pricepu de îndata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe  
zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa multe lopeti de pamânt, magarul
  se  potoli si tacu.
Taranul se duse si privi în adâncul fântânii si ramase uluit de ce
 vazu. Cu   fiecare lopata de pamânt, magarul cel batrân facea ceva neasteptat:
 se  scutura de pamânt si pasea deasupra lui. În curând, toata lumea fu
 martora  cu surprindere cum magarul, ajuns pâna la gura fântânii,
 sari peste  ghizduri si iesi frematând. 
Sursa:
 http://www.cristinatohanean.com/povestiadulti/poveste5.asp
sursa https://terapiimasaj.blogspot.com/2013/02/cum-transformam-greutatile-in.html 

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu