Uneori unii oameni nu vor ezita să folosească ceea ce te doare acum sau prin ce treci pentru a te răni.M-am oprit să mai vorbesc cu oameni care nu m-au ascultat.

 

Uneori unii oameni nu vor ezita să folosească ceea ce te doare acum sau prin ce treci pentru a te răni.

Dacă da, să știi că spune mai multe despre ei decât despre tine.

Oamenii care profită de slăbiciunile tale pentru a te răni, nu merită nici atenția, nici energia ta.

Adesea sunt cei care, incapabili să-și gestioneze propria suferință, își proiectează suferința asupra altora.

Nu le da puterea asta.

Ești mai puternic decât rănile tale, mai mare decât încercările tale. Prin ce treci astăzi nu definește cine ești, ci modul în care alegi să te descurci.

Înconjoară-te de cei care te ridică, te ascultă și te iubesc pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce trăiești.

Și mai presus de toate, ține cont că durerea este trecătoare, dar rezistența ta este eternă.

Cu lumină și iubire.......

Vasile Cotlet

M-am oprit să mai vorbesc cu oameni care nu m-au ascultat.

Am încetat să mai vorbesc cu cei care nu sunt acolo cu adevărat, cu cei care cred că știu totul fără să se pună vreodată în pielea ta un pic, doar puțin.

Multă vreme m-am epuizat crezând că pot încredința totul oricui.

Dar am înțeles, uneori cu durere, că nu toate urechile știu să asculte și că nu toate inimile știu să primească ceea ce punem în ele.

Am înțeles că împărtășirea are sens doar atunci când este primită cu respect, cu acea atenție sinceră care spune:

„Te văd, te simt, te aud.

Ceea ce simți contează pentru tine, dar și pentru mine.”

Deci, m-am oprit.

Am încetat să mai caut un adăpost acolo unde erau doar pereți și frigul înghețat care mă paraliza de fiecare dată când încercam.

Am încetat să mă explic, să mă justific, să mă epuizez încercând să fiu înțeles de cei care nu voiau să fie, sau mai rău, de cei care au luat cuvintele mele ca pe o slăbiciune de exploatat.

Și știi ce?

M-a eliberat să iau această decizie pentru că nu trebuie să fim înconjurați de prea mulți oameni.

Am învățat să fiu atent la cine mă încredeam cu gândurile, îndoielile și durerile mele.

Am descoperit dulceata tacerii binevoitoare, cea care nu este goala, ci incarcata de respect si iubire de sine.

A vorbi cu toată lumea este uneori ca și cum ai arunca semințe în vânt. Dar a le vorbi celor care te privesc cu ochi plini de suflet înseamnă a semăna în pământ fertil.

Așa că mi-am ales pământul dragostei.

Cu dragoste și lumină.......

Vasile Cotlet