Prinși de rănile noastre

 

Uneori suntem atât de prinși de rănile noastre, de fricile noastre, de teama de a dezamăgi, de a fi respinși, abandonați, suntem atât de prinși de minte încât nici nu mai știm ce iubim, ce ne face să vibrăm.

Atât de preocupați să îndeplinim așteptările celorlalți, nu ne cunoaștem propriile interese, propriile pasiuni.

Și am dori să schimbăm asta.

Dar de unde începem?

În primul rând, așează-te cu adevărat și lasă-ți timp să te gândești.

Apoi începe prin a te gândi la ce te face să zâmbești?

Sunt multe lucruri mici, niște activități mici care te fac să te simți ușor, care te fac să vibrezi puțin.

Sunt multe lucruri care îți place să faci, care îți fac placere.

Ei bine, începe cu asta.

Întoarce-te la idealurile tale, la elementele fundamentale și la ceea ce te face să te simți bine.

Această bunăstare interioară va crește, se va dezvolta și va scoate la iveală noi aspirații în interiorul tău.

Vă reconectați astfel cu creativitatea voastră, cu Femininul vostru Sacru.

Bucuria este menită să fie forța ta motrică, farul tău.

Mergeți spre ceea ce vă aduce bucurie.

Emoțiile tale sunt cei mai minunați mesageri ai tăi.

De îndată ce devin grele, înțelege că corpul tău îți vorbește.

El îți spune că te îndepărtezi de tine însuți.

Conectarea la tine însuți, înseamnă a învăța să te plasezi în cele 5 simțuri ale tale, în deplină conștientizare, în corpul tău.

Încearcă.

Simte.

Eliberază-ți mintea și reconectează-te cu simțurile, inocența, spontaneitatea ta.

Cu lumină și iubire....

Vasile Cotlet