Naikan de la introspectie la recunostinta

« O viata care nu este analizata, nu merita traita.« Socrate 

Naikan este un cuvant japonez ce inseamna « a privii in interior«.  Metoda Naikan este o metoda de introspectie elaborata de Ishin Yoshimoto inca din anii ’40. In prezent in Japonia exista peste 40 de centre Naikan folosite pentru consiliere, sanatate mintala, depresii, dependente, recuperarea detinutilor, in scoli si in lumea afacerilor.

« Te lasi pacalit de propria ta  minte sa crezi ca exista ziua de maine, asa ca sa poti irosi ziua de azi« Ishin Yoshimoto 

Naikan ne largeste viziunea asupra realitatii. Desi cele trei intrebari pe care se bazeaza introspectia par simple, intelegerea ce poate veni din practicarea introspectiei nu sunt rezultatul unei analize intelectuale, provocarea noastra este de a vedea realitatea asa cum este ea.

« Daca singura rugaciune pe care ai spune-o in intreaga ta fiinta ar fi  ‘Multumesc’, asta ar fi de ajuns. « Meister Eckhart 

Reflexia Naikan se bazeaza pe trei intrebari :

-          Ce am primit de la …. ?

-          Ce i-am oferit lui … ?

-          Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui …?

Aceste intrebari asigura baza pentru reflexia asupra tuturor relatiilor, incluzandu-le pe cele cu parintii, prietenii, profesorii, fratii, colegii de serviciu, copii si partenerii. Poti reflecta asupra ta insuti in raport cu animalele favorite, cu plantele sau cu diferite obiecte cum ar fi masina, casa pianul. Poti reflecta asupra unei perioade de timp anume, o zi sau o vizita la rude in timpul vacantei.

« In viata, ne scapa, de obicei, lucrurile obisnuite. Vedem abia la urma ceea ce este chiar sub nasul nostru.« William Barrett 

Acorda-ti 10 minute pentru a face o lista pentru fiecare intrebare.

« Trebuie sa invatati sa intelegeti secretul recunostintei, care este mai mult decat o simpla virtute. Ea ni se dezvaluie ca o lege misterioasa a existentei si, supunandu-ne ei, noi ne schimbam destinul.« Albert Schweitzer 

Un exemplu de Naikan zilnic :

Ce am primit ? Deseori noi luam astfel de lucruri ca si cum s-ar cuveni, trecem in graba, de-a lungul zilei, fara sa dam prea multa atentir acelor lucruri « marunte« pe care le primim.  Dar oare aceste lucruri sunt cu adevarat mici ? Ele par asa atat timp cat avem parte de sprijin, dar cand nu mai avem parte de el devenim constienti de adevarata valoare a lor (spre exemplu a apei calde de la dus). 

1. Tata mi-a cumparat ziarul pe care l-am citit.
2. Linda mi-a preparat salata de fructe la micul dejun.
3. Angajatii de la oficiul postal mi-au adus corespondenta.
4. Periuta si pasta ca sa ma spal pe diniti.
5. Am purtat un pulover de la fratele meu de Craciun.
6. Masina care m-a dus la aeroport in siguranta.
7. Am folosit bocancii primiti de la Marilyn.
8. Linda a spalat vasele la cina.
9. Marcajul de pe autostrada care ma ajuta sa raman pe banda corecta si sa respect accidentele.
10. Tata mi-a facut o ceasca de cafea.
11. Caldura de la centrala de incalzire.
12. Folosirea liniilor de telefon si internet de la compania telefoane.
13. Prosop, sapun, apa de la dus
14. Folosirea toaletei.
15. Perie de pieptanat.
16. Electricitatea care mi-a asigurat lumina ca sa pot lucra si citi.
17. Mancarea de la restaurant pregatita de personalul de acolo.  Etc.

Ce am oferit ? Ce am facut efectiv pentru altii ? Cum am ajutat pe altii? Cum i-am incurajat pe altii?

1. I-am dat sa manance si l-am plimbat pe Rocky.
2. L-am dus pe tata la aeroport.
3. Am udat doua plante in casa.
4. I-am facut Lindei masaj la spate.
5. Am deschis usa unei doamne la restaurant.
6. Am hranit pasarile.
7. Am facut curat in baie.
8. Am facut barbarei o ceasca de ceai. Etc.

“Ne-am descotorosit de o povara usoara, si anume, mustrarea de sine, preferand, in schimb, sa purtam o povara mai grea, care este justificarea de sine si invinovatirea celorlalti.” Abatele John

Ce neplaceri si dificultati am provocat ? Cel mai adesea suntem constienti de modul in care ceilalti ne cauzeaza dificultati si neplaceri ; poate ne taie cineva calea in trafic, poate se baga cineva la coada inaintea noastra dar nu dam importanta cand noi suntem sursa acestor neplaceri si ne scuzam zicand « nu a fost mare lucru«, « a fost o intamplare«, « nu am vrut«. Insa aceasta problema este cu adevarat importanta facandu-ne sa constientizam ca si noi suntem sursa de neplaceri pe care le cauzam altora.   

1. Am vorbit cu tata despre vreme si avioane si i-am provocat neliniste.
2. Am vorbit despre cineva, intr-un mod necuviincios.
3. Am uzat masina si cauciucurile.
4. Am lasat fara raspuns cateva scrisori si doua apeluri telefonice.
5. Am speriat o veverita, cand conduceam masina.
6. Am continuat sa ma uit in ziar in timp ce Linda vorbea cu mine.
7. Am intarziat la intalnirea cu Tom.
8. Am lasat vase nespalate in chiuveta.
9. De doua ori am uitat da schimb faza lunga cu cea scurta cand a venit o masina din fata. Etc.

Fiecare exercitiu iti da ocazia de a examina o mica felie din viata. Verificati-va listele cu grija si observati de ce anume ati devenit constienti acum de care nu ati fost constienti pana acum ? despre ce lucruri credeati pana acum ca vin de la sine ? Ce trebuie sa faceti in alt fel ?

«Uita-te  la marul din curtea ta. Priveste-l cu toata atentia. Este un miracol. Daca vei fi in stare sa il vezi, il vei ingriji bine si vei deveni si tu o parte a acestui miracol.« Thich Nhat Hanh

Voi inceia articolul cu o scurta povestioara « Printesa cea harnica.«

Undeva intr-un taram indepartat era o printesa pe nume Lynea, care hotarase sa isi inchine toata viata faptelor bune si pline de compasiune pentru toate fiintele.

O data un cersetor, trecu pe la fereastra ei intr-o noapre friguroasa de iarna si ii ceru o haina care sa il incalzeasca. Printesa gasi trei haine groase de iarna dar niciuna nu parea potrivita, una era imblanita dar nu avea gluga, alta avea gluga dar nu era captusita, asa ca s-a intors la cersetor cu mana goala spunandu-i ca ii pare rau. O durea inima pentru sarmanul om, dar nu se putu hotara ca vreo haina ii va satisface lui nevoile.

Cu o alta ocazie venii ziua tatalui ei si se hotara ii faca un tablou.  S-a dus in padure la paraul ei preferat si picta o sumedenie de tablouri, dar cum talentul ei de pictorita nu era desavarsit nu ii placu niciuna dintre panze, si astfel nu ii oferi tatalui ei nimic de ziua lui de nastere, pentru ca niciuna dintre panze nu era suficient de buna. Printesa isi simtii inima plina de tristete si regret ca nu ii putu oferi tatalui ei un tablou suficient de bun cadou.

Dupa o alta perioada Lynea se marita cu un print chipes din regatul invecinat. Il iubea foarte mult dar in noaptea nuntii, cunoscandu-si imperfectiunile corpului ei ii fur usine sa i se daruiasca, asa ca casatoria nu se consumase si acest lucru ii umplu iarasi inima de si mai multa tristete. 

Asa ca il cauta pe Merlin si ii povesti cele intamplate cerandu-i sa faca o vraja sa ii indeplineasca dorintele.

Merilin ii spuse ca nu cunoaste nicio vraja dar ii dadu  niste sfaturi.

Intai ii spusese sa aleaga totusi o haina si sa i-o dea cersetorului, chiar daca acea haina nu era conform asteptarilor.  Cu greu fata a ales o haina si i-a inmanat-o  scuzandu-se in fel si chip ca nu e o haine foarte buna si calduroasa, dar daca o accepta e a lui. Omul a imbracat haina si a simtit cum se incalzeste imediat, si i-a spus printesei ca este cel mai frumos cadou pe care el il primise vreodata iar apoi o lauda fata de toti trecatorii.

Apoi Merlin ii spuse sa aleaga un tablou pe cel care ii se pare ei cel mai bun si sa il inmaneze tatalui ei desi ziua lui de nastere trecuse. Cu greu alesese printesa un tablou si mergand la tatal ei ii spusese cat s-a trudit ea si cat de nemultumita era ca nu reusise sa capteze pe panza frumusetea acelui peisaj si ca se vede nevoita sa ii daruiasca acel rezultat imperfect al trudei ei.  Tatal in culmea fericirii exclamase ca este cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodata si ii marturisise ca meritase sa astepte atata si ca il va pretui cat el va trai.

Printesa a fost oarecum surprinsa ca darurile ei au adus atata bucurie celor care le primisera si ii marturisii totul lui Merlin, fiind ingrijorata ca in cazul trupului ei nu are decat unul si nu are cum sa aleaga, iar imperfectiunile nu s-au redus. Merlin cel intelept i-a raspuns ca e foarte bine deoarece in acest caz nu va mai trebui sa treaca prin chinul alegerii. Dorinta de a-i oferi sotului ei ceva perfect vine din dorinta de a-l multumi si face fericit. Ingrijorarea ta si iubirea ta pentru el sunt doua fete ale aceleiasi monede. Accepta-ti frica, nelinistea si grijile legate de acest cadou si traieste-ti casnicia. Grijile nu au nicio putere reala asupra ta ele doar vin si pleaca sunt asemeni norilor de pe cer.

Printesa reveni a doua zi la Merlin plina de fericire dupa noaptea de iubire traita cu sotul ei si il intreba cum l-ar putea rasplati. Acesta ii spuse « Te rog sa-mi aduci in dar ceva ce-ti apartine cu adevarat, ce este al tau si il poti darui.«

Printesa noastra nu a inteles, s-a inchis in camera cateva zile, apoi cand a iesit avea glasul bland, ochii ii pareau mai duiosi, si-a cerut iertare de absenta ei indelungata rudelor si si-a reluat viata.  Oamenii nu au uitat-o veacuri de-a randul pentru bunatatea si intelepciunea ei.

Dupa moartea lui Merlin, pe masa lui s-a gasit un bilet scris de mana printesei :

‘’Caut intr-una ceva

Nimic este ce am gasit.

Iar in Nimic am gasit totul.

In saracie am gasit bogatia.

In tacere, muzica.

Renuntand la bunatate,

abandonandu-mi eforturile,

in imperfectiune,

am gasit perfectiunea .‘’ 

« Cunoastem atatea lucruri, dar nu ne cunoastem pe noi insine ! De ce ? Pentru ca sufletul nostru este acoperit de vreo treizeci – patruzeci de straturi tot atat de groase si tari ca pielea de bivol sau de urs. Ca sa inveti sa te cunosti, coboara in propriile tale adancuri. « Meister Eckhart

Articol realizat de Cristina Rusu-Marian ThetaHealing Practitioner