Un învăţător şi-a pus elevii să facă o listă cu oamenii pe care îi urăsc.

Într-o zi, învăţătorul venise cu o propunere în fața elevilor săi. Le-a zis să noteze pe o foaie numele tuturor celor pe care ei îi urăsc. Când au finalizat, el le-a zis să aducă a doua zi o pungă cu roşii. Regula era: câte nume – atâtea roşii.
Unii au adus câte două roşii, alţii trei sau patru. Au venit copii chiar şi cu zece roşii.
Atunci profesorul le-a cerut să poarte cu ei roșiile timp de 2 săptămâni.
Dar nu trecuse nici câteva zile că elevii au început să protesteze: cică roșiile miros urât sau că au putrezit. Unora nu le era uşor să ducă zilnic câte 10 roşii.
Mirosul într-adevăr era aspru şi deranjant.
Peste o săptămână a avut loc noua întâlnire cu profesorul, unde el i-a ascultat pe fiecare în parte.
– Acest exemplu seamănă extrem de mult cu ceea ce duceţi voi în suflet, atunic când nu vă plac unii oameni. Ura răneşte spiritul, îl face bolnăvicios şi slab.
Dacă nu puteţi suporta mirosul urât al roşiilor stricate după o săptămână, imaginaţi-vă „aroma” trăirilor negative, a ostilităţilor şi respingerii ce crește pe zi ce trece.
Inima – este o grădină uimitoare, care trebuie îngrijită tot timpul. Anume de asta nu trebuie să păstrezi o listă cu cei ce nu-ţi sunt dragi, mai bine uită-i, lasă-i în voia sorţii. Anume asta face loc lucrurilor frumoase care ne colorează viaţa. Anume ele aduc mireasma florilor în grădina sufletului.