Spiritual Emergency

Am vazut in ultima vreme tot mai multi oameni care trec prin crize spirituale. Una dintre explicatiile acestui femonen este ca Pamantul insusi a trecut in ultima perioada prin niste schimbari masive de energie, iar energia noastra se schimba treptat pentru a se potrivi cu noua vibratie a Pamantului.
Criza spirituala este un proces transformational care are loc uneori ca urmare a unei treziri bruste a constiintei. Experienta poate deveni uneori incontrolabila si infricosatoare  pentru cel care o traieste deorece nu intelege ce se intampla.
Criza spirituala nu este ceva nou. Exista o multime de referiri in literatura cu privire la crizele de initiere samanice sau crizele aferente trezirii energiei kundalini.
Cel care a introdus termenul de “spiritual emergency” este Stanislaf Grov. El a studiat acest “fenomen” ca urmare a faptului ca sotia sa, Cristina, a trecut printr-un astfel de episod foarte puternic.
Ce se intampla cu cel care trece printr-o asemenea criza este ca el devine foarte deschis energiilor din exterior si astfel se conecteaza aproape simultan cu o multime de spatii, planuri, persoane. In acest fel el downodeaza involuntar o multime de informatii care la un moment dat pot deveni prea mult pentru sistemul lui.
Oamenii care trec printr-un astfel de proces pot sa aiba viziuni, senzatii si trairi in sfera paranormalului. Ei absorb fara filtru toate enrgiile. Dezvolta un soi de abilitati pshice care actioneaza fara nici un control al celui ce le poseda, fara nici un fel de bariera sanatoasa pentru el sau cei din jur.
Acesti oameni experimenteaza schimbari subite de energie (acum sunt obositi, acum sunt plini de energie). La un moment dat (in cazurile severe) pot pierde zile intregi in care pur si simplu nu isi amintesc ce s-a intamplat. De asemenea, la un moment dat, aceasta experienta poate deveni foarte apasatoare.
In timpul unui episod de criza spirituala persoana in cauza poate experimenta oricare sau toate dintre urmatoarele:

• Este practic bombardat cu experiente extrasenzoriale
• Vechile credinte si obiceiuri ii sunt puse la indoiala
• Ii poate fi foarte greu sa faca fata la cerintele vietii de zi de zi
• Are dificultati in a distinge lumea interioara de lumea exterioara a vietii cotidiene
• Experimenteaza anumite senzatii fizice in corp (electricitate, arsuri)
• Isi doreste sa vorbeasca despre experientele sale
• Uneori poate parea rupt de realitate, incoerent sau mesianic

Este foarte dificil pentru o persoana aflata in aceasta criza sa o conduca si sa o depaseasca de unul singur. Are nevoie de ajutor si ghidaj pentru a trece peste aceasta perioada.
Una dintre distinctiile majore intre criza spirituala si aparitia unei boli mintale este adesea ca cel aflat in criza spirituala este constient ca ceva neobinuit se intampla. Adesea acesti oameni folosec expresii precum “cred ca innebunesc”.
Primele strategii necesare pentru a depasi aceasta criza sunt:

1. Sa primeasca explicatii pe care sa le inteleaga cu privire la ceea ce se intampla cu ei si sa simta ca sunt sustinuti
2. Incetarea oricaror practici spirituale pana la stabilizarea crizei
3. Indepartarea energiilor intrusive din spatiul lor energetic
4. Impamantare
5. Trairea in momentul prezent, constient de corpul fizic

Este foarte important ca cei care trec prin acest tip de experienta sa inteleaga ca au nevoie de o fundatie stabila pe care sa construiasca apoi o crestere spirituala sanatoasa.

sursa https://www.vietianterioare.ro/spiritual-emergency-criza-spirituala/

Omul nu este armonios si integral dezvoltat din start, actualizarea reprezinta scopul pe care el trebuie sa si-l propuna si pe care odata il v-a atinge.
Aceasta dezvoltare si actualizare necesita o transformare radicala a caracteristicilor obisnuite, trezirea capacitatilor ascunse, indreptarea catre scopurile transcendente. In cazurile favorabile integrarea persoanei este rodul cresterii si maturizarii spontane, in celelalte cazuri – o rasplata meritata, primita in urma lucrului asupra Eu-lui prin metode speciale.
Nu este de mirare ca aceasta transformare poate provoca dereglari psihice, mai ales in cazurile cand are loc in timp relativ scurt. Mai jos sunt descrise stadiile prin care trece persoana in procesul de actualizare si dereglarile nervoase si psihice, care pot sa apara pe parcursul lor. La cercetarea clinica, medicul poate sa descopere simptome caracteristice pentru bolile psihice obisnuite, in realitate insa ele sunt provocate de cauze absolut diferite si cer aplicarea unor metodelor diferite de tratament.
In cazul cresterii spirituale, conflictul este generat de aparitia unor tendinte, dorinte, interese legate de spiritualitate, religie, etica. Aceste conflicte in esenta lor au caracter progresiv, legate de iesire la o etapa noua de dezvoltare. Ele se nasc datorita activarii posibilitatilor potentiale ale supraconstientului, de o puternica “chemare a Cerului” si a contradictiilor ce inevitabil apar intre Eu si nivele de mijloc si inferior al inconstientului.
Desi in procesul de crestere spirituala pot aparea momente neplacute, aceasta nu inseamna ca toate persoane indreptate catre actualizare sunt predispuse pentru dereglari psihice. Deseori suferintele nu ajung la o forma acuta. La multi oameni cresterea decurge mai lin si mai armonic. Chiar daca dereglarile apar, ele se trateaza mai usor, deoarece la pacienti sunt activate functii psihice superioare. Catre ele psihoterapeutul poate apela ca sa convinga persoana data sa aduca jertfa necesara pentru solutionarea conflictului si sa se supuna unei discipline cerute.
In majoritatea cazurilor omul poate sa distinga situatia sau evenimentul care a adus la criza spirituala. Acesta poate fi un factor primar fizic – boala, catastrofa, o situatie extrema, etc. Imprejurari de acest fel micsoreaza rezistenta psihica si amintesc persoanei despre fragilitatea vietii omenesti, despre moarte. Criza poate fi provocata de o pierdere importanta: un faliment financiar, o serie de esecuri. Ca alte cauze pot fi mentionate: trairile in urma primirii substantelor psihotrope, in hipnoza, la moartea clinica.
In acest fel, diversitatea cauzelor care provoaca criza spirituala, ne da posibilitatea sa presupunem ca acesti factori sunt legati cu gradul de pregatire al individului pentru o transformare interioara, care in acest moment este mai importanta decat stimulii exteriori.
Activarea psihicului, caracteristica pentru astfel de crize, include in sine manifestarile radicale ale diferitelor imagini traumatizante. Acest proces, dupa natura sa este potential tamaduitor, dar la suprafata iese la iveala o masiva cantitate de material de pe toate nivelurile inconstientului, incat acesta incepe sa influenteze factorii vietii zilnice a omului.
Majoritatea oamenilor in procesul de transformare se adancesc in zonele negre ale inconstientului si trec prin ele inainte de a ajunge la libertate, lumina si impacare. Activitatea obisnuita in aceste momente poate sa para prea complicata sau sa produca o depresie.

Putem spune ca omul „ normal – obisnuit „  nu traieste deplin viata sa, el o “supravietuieste”. El nu este interesat de astfel de probleme cum ar fi: sensul vietii, scopul si valoarea ei – el o consacra realizarii dorintelor sale materiale, placerilor senzuale, satisfacerii tendintelor ambitioase. Aceasta persoana crede ca este reala numai lumea noastra fizica, perceputa de cele cinci organe de simt. El este strans legat de bunurile materiale si le atribuie o valoare absoluta; practic el crede ca viata lui are valoare.
Dar intr-o zi aceasta persoana “obisnuita”, cu ingrijorare si mirare observa ca ceva s-a schimbat in viata ei interioara. Aceasta schimbare poate fi brusca sau treptata, sa inceapa dupa o pierdere, o nereusita sau chiar in toiul satisfactiei personale. Apare sentimentul ca ceva “nu ajunge”, dar el nu poate sa spuna ceva concret; este ceva vag si neclar, ceva ce n-are o forma materiala.
La aceasta se adauga sentimentul golului si neautenticitatii vietii zilnice. Toate ocupatiile ce pareau a fi interesante si care atrageau atat de mult atentia lui, pierd importanta si valoarea lor, trec pe planul secundar. Apar alte probleme. Individul incepe sa-si puna intrebari, care inainte nu-l interesau, pe care le primea ca ceva dat pentru totdeauna si sigur, ca de exemplu: esenta vietii, sensul suferintelor lui ai a altor oameni, scopul sau personal si al intregii omeniri.
La acest stadiu, individul deseori interpreteaza incorect starea sa. Neintelegand izvorul noilor idei, el crede ca este o deviere de la normal, o abatere, o ascocire trecatoare. El incepe prin diferite metode “sa lupte” cu ele, aspirand sa mentina “realitatea” vietii obisnuite; se arunca cu un mare entuziasm in vartejul activitatilor, gaseste stimuli noi si noi senzatii externe. Cu astfel de metode el poate sa-si indrepte starea sa numai pentru un scurt timp, reintoarcerea la fosta sa stabilitate nu mai este posibila. Datorita faptului ca nu se poate agata la nesfarsit de obisnuitele lui idei, gandurile nedorite iarasi il napadesc, anxietatea creste, sentimentul golului interior devine insuportabil. Poate aparea teama de a-si iesi din minti. Tot ce a trait omul mai inainte se depreciaza, dar lumina noua inca nu a aparut. Eliberarea canalului ce leaga Eul spiritual de cel personal, fluxul ulterior de bucurie si energie aduc usurarea miraculoasa. Conflictele si suferintele precedente, simptomele fizice si psihice provocate dispar cu o viteza uimitore, ce confirma esenta lor spirituala. In astfel de cazuri trezirea spirituala este echivalenta cu tamaduirea.
Dar uneori, persoana data nu corespunde momentului si nu poate asimila corect energia descendenta a supraconstientului – nu este echilibrata gandirea, are emotii si imaginatii necontrolabile, sistemul nervos foarte sensibil sau cand fluxul de energie spirituala este foarte puternic si neasteptat -. Daca omul este vanitos si indragostit de sine, el poate interpreta incorect acest eveniment, ca rezultat avand loc “incurcarea nivelurilor” – se sterge diferenta dintre adevarul absolut si cel relativ, intre Eul personal si cel superior – . In astfel de cazuri fluxul de energie spirituala poate provoca efectul negativ – cresterea si accentuarea egoului – . Un medic clinician poate sa puna diagnosticul – delir paranoidal, dar de multe ori aceasta marca nu ne va ajuta sa intelegem esenta adevarata a dereglarii.
In alte cazuri, la indivizii sensibili pot aparea capacitati si senzatii paranormale. Ei au viziuni mistice, pot auzi “glasurile” si sa primeasca mesajele prin scrisul automatic, si fara nici o indoiala se supun lor. Astfel de mesaje se deosebesc vizibil in “calitate”. Uneori ele pot fi pline de invataturi minunate, dar trebuie sa avem o atitudine critica fata de cazurile cand aceste mesaje contin ordine, cer de la destinatar o supunere oarba sau tind sa-l slaveasca.

Reactiile la aceasta faza sunt numeroase si deseori apar la un anumit timp dupa trezirea spirituala. Cum era mentionat mai sus, criteriul de identificare a trezirii spirituale armonice este fluxul de bucurie, rezolvarea intelectuala a mai multor probleme. Durata acestei perioade poate fi diferita, dar in orice caz ea se va intrerupe. Eul personal este invins numai temporar – transformarea ireversibila inca nu s-a produs – . La fel ca si toate procesele din Univers, afluxul de lumina si bucurie este ciclic. Dupa flux vine reflux.
Este o suferinta inevitabila care poate provoca multe dereglari serioase. Cugetul persoanei a devenit mai fin, dorul de perfectiune s-a amplificat si ea incepe sa se critice cu mai multa severitate pe sine insasi. Starea aceasta deseori se aseamana cu o depresie psihotica sau cu o “melancolie”, pentru care este caracteristic simtul acut de inferioritate, nesiguranta, imposibilitatea efortului voluntar. Daca persoana a trecut anterior prin trezirea spirituala, aceste simptome nu trebuie sa fie tratate ca simptome patologice – ele au o cauza deosebita.
Trebuie specificat persoanei ca starea ei de dispozitie ridicata a fost ceva temporar, si dupa natura sa nu a putut sa dureze vesnic – reintoarcerea la starea precedenta este un fenomen normal. Constientizarea acestui fapt v-a aduce omului o usurare emotionala si intelectuala, incurajand rezolvarea treptata a problemelor grele ce stau pe calea actualizarii.

Este stadiul cand omul trebuie sa inteleaga ca, conditia necesara pentru actualizare este transformarea radicala si reinnoirea personalitatii. Este procesul indelungat si multilateral, bogat cu evenimente si schimbari. Se altereaza fazele de dezvoltare si stagnare, de activare a Eului superior si de lichidare a piedicilor.
Deseori acest lucru necesita atata forta si atentie, astfel ca omul nu poate sa suporte greutatea activitatilor obisnuite. In esenta acest stadiu este o perioada de tranzitie: individul a iesit din starea veche, dar inca nu a ajuns definitiv la o alta noua. Se aseamana cu o omida ce se transforma intr-un fluture – starea neputincioasa de descompunere pe partile componente. Dar aceasta metamorfoza trebuie sa fie indeplinita, deoarece in rezultatul ei apare o noua persoana, cu capacitati mult mai dezvoltate decat cele de rand.

sursa http://tratamentenergetic.ro/index.php/criza-spirituala/