Dependență emoțională.
Acest fenomen
emoțional care ne face să avem nevoie de celălalt pentru a fi împliniți.
Ceea ce este un
sentiment fals, în adâncul golului interior rămâne același, îl umplem cu
oxigenul celuilalt și de aceea atunci când celălalt, obosit de el, își ia
distanța, rezultatul: rămâne un gol căscat în interiorul tău.
Acest lucru duce
inevitabil la relații toxice, unilaterale, iar pervertiții narcisiști se plimbă
în jur ca rechinii flămânzi.
Dependența poate
fi și o povară transgenerațională, dacă și mama a suferit de ea, își transmite
toate rănile copilului ei.
Nevoia de a
contopi, de a te vedea în ochii celuilalt, de ai pune nevoile lui înaintea
propriilor tale nevoi, doar de a fi iubit.
Să ne simțim
rupți atunci când celălalt nu este acolo, proiectând așteptările pe care ne-am
dori să ni le oferim și pe care celălalt nu le poate îndeplini neapărat.
Dacă nu ne iubim
pe noi înșine, nu îi putem iubi pe alții; ar fi un dezechilibru total.
Până la punctul
de a deveni paranoic, posesiv din cauza prea multă imaginație.
Dacă scenariul nu
merge așa cum a fost planificat, ne punem în locul lui și să mergem să-l creăm.
Pentru că da, tot
ceea ce gândim este creat;
Deci, dacă
rămânem blocați, partea dependentă va găsi toate strategiile pentru a avea
satisfacția de a spune „Știam!”
Astăzi este cu
totul posibil să ieși din ea și să găsești o relație armonioasă cu sine și cu
ceilalți.
Cu iubire și
lumină......
Vasile Cotlet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu