LEACUL

 

LEACUL

Leacul trebuie să vină.

Am învățat deja cum să mă vindec.

Nu merge la mine, ci la toți strămoșii mei.

Vreau să-mi vindec strămoșii.

Vreau ca dragostea mea să se răspândească prin vremurile din spatele meu, prin spărturile timpului și prin toate posibilitățile care nu au fost și au dispărut.

Vreau, ca toți strămoșii mei să fie recunoscuți, ca toate femeile să fie binecuvântate și iubite așa cum nu au fost niciodată prin darul meu.

Sunt recunoscător pentru multitudinea de ființe și suflete care m-au implantat în splendidul mâine, al fiecăruia.

Prin ochii mei vreau să-mi vezi și să întrezești lumea alegerilor mele.

Prin urechile tale, auzi cum se întâmplă ziua ta de mâine.

Prin gura mea vocile lor.

Pentru inima mea, iubire, toată dragostea mea pentru fiecare dintre voi.

Recunoștință părinți, recunoștință mame, recunoștință unchi și mătuși, bunici și bunice, recunoștință frați și pentru fiecare ramură a acestui imens copac al oamenilor.

Nu-mi pasă cine este vinovat sau nevinovat, puțin din tine este în mine. Eu sunt fețele multiple, iubirile și durerile multiple ale sute de mii de strămoși.

Veniți aici, încadrați-vă în îmbrățișarea mea, o palmă pe ceafă, un cafuné și o poală pentru fiecare dintre voi. Cât de mult îi iubesc și cât de mult îmi place să știu că sunt o salată a vremurilor, a culorilor și a aromelor lumii.

Sunt din toate rasele, din toate crezurile, din toate culturile și genurile, sunt de rasă, da, un „mut” etern în amestecurile care sunt.

Am fiecare poveste înregistrată pe care nimeni nu mi-o poate lua.

Deci, determin, cu brațele deschise, privind pe toți cei din mine, să fim vindecați pentru că m-am trezit, acum știu că nu este suficient să tratezi un inel al lanțului, ci întregul lanț.

Tratarea unei frunze pe copac nu vindecă nimic, este necesar să se vindece rădăcina pentru a se asigura că toate rodesc în pace.

Îmi onorez strămoșii, eu trebuia să fiu cel care se trezește pentru ca voi toți să vă vindecați.

Vasile Cotlet