ÎȚI RESPECT
FURTUNA, DAR ÎȚI APARȚINE.
Va veni un moment în viața ta când va trebui să te uiți în ochii un
ei persoane dragi – partenerul tău, un prieten, un frate – și să le spui, atât cu blândețe, cât și cu fermitate:
"O să fiu
sinceră cu tine.
De acum înainte,
nu mă voi mai scufunda în vârtejul emoțiilor tale.
Le respect, le
înțeleg, chiar le onorez... dar îți aparțin, nu sunt ale mele.
Nu pot să le port
de parcă ar fi parte din sufletul meu, pentru că în această călătorie îmi port
deja propriul bagaj emoțional și asta este singura povară pe care o pot
suporta.
Dacă alegi să
rămâi în această furtună, să știi că voi fi acolo, mereu alături de tine, dar
din spațiul meu, din seninătatea mea.
Nu te voi
abandona, dar nici nu mă voi pierde cu tine.
Din punctul meu
de ancorare, pot fi un far, nu o navă care se scufundă lângă tine.
Te iubesc și
tocmai pentru că te iubesc trebuie să-mi păstrez echilibrul.
A iubi nu
înseamnă a purta pe spate greutatea vieții altuia, înseamnă a merge înainte
împreună, liberi și ușori, fiecare responsabil de propriile furtuni.
Dragostea nu ar
trebui să doară mai mult decât este necesar;
Când este
autentic, construiește, nu distruge.
Uneori a iubi
înseamnă și a învăța să spui:
„Sunt aici, dar
fără să uit de mine”.
Cu iubire și
lumină.....
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu