DUALITATEA.

 

DUALITATEA.

Există două forme de tăcere:
Una care reduce la tăcere adevăruri, care închide vechile dureri, care cântărește ca secole nespuse...
Și altul care îmbrățișează, care ascultă sufletul, care dă spațiu respirației și renașterii.

Există două forme de oboseală:
Una născut din prostii, din a repeta ceea ce nu este al nostru, din a duce ceea ce nu am ales...
Și alta care vine din a dărui sufletul cu iubire, din a te dărui la ceea ce hrănește, din a construi ceva adevărat.

Există două forme de singurătate:
Una moștenită, care ne lasă goi chiar și înconjurați de oameni..
Și încă una care ne reconectează, care ne duce înapoi în centru, care ne amintește cine suntem fără măști.

Există două moduri de a lucra:
Una care repetă sclavia generațională, unde efortul valorează mai mult decât ființa...
Și încă una care onorează scopul, care transformă, care ne înalță în fiecare acțiune.

Există două forme de râs:
Una care tachinează, una care doare, una care repetă ciclul durerii ascunse...
Și altul născut din sufletul liber, care vindecă, care aprinde viața în ochi.

Există două moduri de a privi:
Unul care judecă după rănile trecute...
Si altul care vede cu compasiune, care recunoaste omul din celalalt, care alege sa iubeasca.

Există două moduri de a relaționa:
Una care repetă abandonul, violența, cererea moștenită...
Și încă una care vindecă, care repară, care alege să iubească diferit, chiar dacă doare, chiar dacă costă.

Pentru că da...
Povestea se poate schimba.
Durerea poate înceta să mai fie moștenită.
Putem privi cu alți ochi, vorbi cu alte cuvinte, iubi cu altă inimă.
Cel care a înțeles deja, este cel care nu vrea să repete.

Viața nu este nici un destin fix, nici o sentință moștenită..
Viața ne este oferită în fiecare clipă pentru a face ceva diferit, ceva mai bun.
Să alegi ce vindecă, ce unește, ce eliberează.
Și de acolo... să nu se repete istoria.
Sa se mai nască unul !!!

Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet