Știi ce înseamnă să te prefaci?
Purtând acel zâmbet automat, când
în interior vrei doar să dispari.
Te doare, dar nu arăți.
Ești obosită, dar continui.
Vrei să renunți, dar ții.
Pentru că este necesar.
Pentru că ai învățat că a-ți arăta defectele înseamnă să riști abandonul.
Și cel mai rău este că nimeni nu o vede.
Pentru că îți ascunzi bine jocul.
Tu ești cea care liniștește pe
toată lumea.
Cine te face să râzi.
Cine rămâne în picioare, indiferent de cost.
Dar nimeni nu te întreabă la ce te gândești.
Nimeni nu crede că în spatele
calmului tău se află un val mare pe care îl reții cu tăcere.
Ai învățat să-ți minimizezi durerea pentru a nu deranja.
Să-ți înghiți lacrimile pentru că ți s-a spus că asta înseamnă să fii
puternică.
Dar, în adâncul sufletului tău, mori încet, din cauza că nu ai fost niciodată
în stare să spui cu voce tare: „Nu mai suport”.
Te-ai săturat să joci un rol.
Te-ai săturat să fii cel despre care s-a considerat mereu puternic.
Pentru că a fi puternic nu
înseamnă a fi tăcut.
Vine un moment când trebuie să alegi între a continua să supraviețuiești sau a
începe să trăiești.
Și a trăi înseamnă a spune ceea ce simți.
Își da jos masca aia si spune:
"Nu sunt bine acum. Am nevoie de ajutor."
Nu este a fi slab.
Este a fi uman.
Și asta necesită mult mai mult curaj decât să te prefaci că ești bine.
Ești lăudată pentru puterea ta,
dar nimeni nu vede prețul pe care îl plătești.
Epuizare, izolare, senzație de singurătate în propria ta durere.
Dar nu ești singur.
Mulți oameni experimentează
același lucru, în tăcere.
Și poate că este timpul ca asta să se schimbe.
Poate că depinde de tine să faci primul pas și să-ți permiti să fii adevărat.
Nu trebuie să iei totul.
Ai dreptul să pui geanta jos, să
respiri, să plângi, să cazi.
Și mai presus de toate, ai dreptul să te ridici în ritmul tău, fără a fi nevoie
să te justifici.
Pentru că durerea ta este reală, chiar dacă este invizibilă pentru ceilalți.
Și dacă ești aici și citești
asta, nimic nu este întâmlîtor, poate că este un semn că este timpul să dai jos
masca.
Nu pentru toată lumea.
Dar cel puțin pentru tine.
Pentru că meriți să fii mai bună.
Nu în șase luni.
Nu când lucrurile se îmbunătățesc.
În acest moment...AICI și ACUM.
Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu