UN MOD DE AȚI LUA ADIO.
Îți mulțumesc că ai fost profesorul meu, că ai fost o oglindă grozavă.
Datorită ție, am putut realiza
multe lucruri.
Mi-ai atins demonii, temerile mele cele mai profunde și îngerii mei în același
timp.
Văd că și tu ești rănit, poate de aceea suntem de acord.
Trist este că nu ești conștient sau poate ești, dar cel mai trist este că nu
vrei să te perfecționezi.
Dar asta nu mai este
responsabilitatea mea, războaiele tale, bătăliile tale, sunt ale tale.
Nu pot face mare lucru acolo, și eu sunt oglinda ta, dar este responsabilitatea
ta dacă vrei să te vezi prin mine.
Mintea ta este cea care te limitează, te judecă și te controlează.
A te elibera de ea nu este ușor
pentru că ți-e frică să iei decizii pentru tine.
Celălalt nu există până când mintea ta nu ți-o arată și spune:
„Uite, acolo este inamicul nostru”.
Îți mulțumesc pentru dragostea pe care mi-ați inspirat-o.
Mi-am dat seama că, chiar și cu
frică, pot ceda, că pot fi curajoasă și pot merge spre ceea ce mă face fericită
în ciuda nesiguranțelor mele.
Că sunt capabilă să accept greșelile și să învăț din ele, că sunt capabilă să
cunosc și să mă simt uman.
Și vorbind de nesiguranță
vindecătoare, mulțumesc pentru cele atinse, deși vindecarea nu înseamnă uitare,
vindecarea este onorarea iubirii adevărate.
Astăzi îi sărbătoresc pe cei care îndrăznesc să vindece istoria.
Chiar dacă inimile le tremură în
timp ce o fac, pentru că curajul lor este un dar, nu numai pentru ei, ci pentru
toți cei care vor veni după ei.
Îți mulțumesc pentru că ai fost profesorul meu, cred că sufletele noastre sunt
fericite că și-au îndeplinit misiunea.
Cu iubire și lumină.....
Vasile Cotlet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu