Ție, omule, ți-am oferit învățătura mea.
Ție ți-am oferit Lumina.
Ascultă și primește-mi înțelepciunea
Adusă din spațiu, din planuri de dincoace și de dincolo.
Om nu sunt căci m-am eliberat de dimensiuni și planuri.
În fiecare din acestea am alt corp.
În fiecare, îmi schimb forma.
Acum știu că ce e fără formă e tot ce e din formă.
Măreață e înțelepciunea celor Șapte.
Atotputernici sunt EI,
Se manifestă prin puterea lor,
Plini de forță de dincolo de timp și spațiu.
Ascultă aceste cuvinte înțelepte.
Ascultă-le și transformă-le în ale tale.
Descoperă în ele ce e fără formă.
Misterul nu e decât învățătura ascunsă.
Cunoaște-o și te vei desăvârși.
Găsește înțelepciunea adânc îngropată
Și devino stăpânul intunericului și al Luminii.
Profunde sunt tainele ce te înconjoară,
Ascunse sunt secretele Celor Bătrâni.
Caută printre CHEILE ÎNȚELEPCIUNII mele.
Vei găsi cu siguranță calea.
Poarta spre putere e tainică, dar cel care se desăvârșește o va primi.
Privește spre LUMINĂ! Frate al meu.
Fii deschis și vei primi.
Grăbește pasul prin valea intunericului.
Triumfă asupra locuitorului nopții.
Îndreaptă-ți mereu ochii spre PLANUL LUMINII, și vei deveni UNA cu LUMINA.
Omul e în proces de transformare spre forme care nu sunt din această lume.
Se dezvoltă către timpul fără de formă, un plan din ciclul superior.
Află că trebuie să devii fără de formă înainte de a deveni LUMINĂ.
Ascultă, omule, vocea mea, care iți povestește despre căile Luminii,
Arătându-ți calea spre desăvârșire când te vei contopi cu Lumina.
Caută tainele din centrul Pământului.
Învață LEGEA care există, care ține stelele în echilibru
Prin forța ceții primordiale.
Caută flacăra VIEȚII PĂMÂNTULUI.
Scaldă-te în flacăra ei.
Urmează calea până când și tu vei deveni o flacără.
Spune cuvinte fără să le rostești celor care locuiesc dedesubt.
Intră în templul luminat în albastru și scaldă-te în focul vieții.
Află, omule, că ești o ființă complexă de pământ și foc.
Permite-i flăcării tale să strălucească cu putere.
Fii doar foc.
Înțelepciune e ascunsă în întuneric.
Când vei fi luminat de flacăra Sufletului,
Descoperă înțelepciunea și fi NĂSCUT DIN LUMINĂ,
Un Soare al Luminii fără formă.
Caută și mai multă înțelepciune.
Găsește-o în inima flăcării.
Descoperă asta doar prin truda iar Lumina se va revărsa în creierul tău.
Ascultă-mi vocea și conformează-te.
Rupe Valurile intunericului.
Străluce ca o LUMINĂ pe CALE.
Povestesc despre Străvechea Atlantida,
Povestesc despre zilele Regatului Umbrelor,
Povestesc despre venirea Copiilor umbrelor.
De foarte departe au fost ei chemați de către înțelepciunea pământenilor,
Chemați cu scopul de a câștiga mare putere.
Înainte ca Atlantida sa existe,
Erau oameni care explorau întunericul,
Folosind magia neagră pentru a chema ființe din lumea de sub noi.
Au sosit astfel ele în acest ciclu.
Fără nici o altă vibrație, existând nevăzute de către copiii pământenilor.
Puteau exista în formă doar prin sânge.
Si puteau trăi în lume doar prin om.
In epocile trecute au fost cucerite de către Maeștri,
Si conduse dedesubt în locul de unde veniseră.
Dar câteva au reușit să rămână, ascunse în spații și planuri necunoscute omului.
Au locuit în Atlantida ca umbre, apărând din când în când printre oameni.
Când sânge se oferea veneau să locuiască printre oameni.
Sub formă de oameni au apărut printre noi, dar doar la înfățișare erau oameni.
Cap de șarpe aveau de fapt dar oamenii ii vedeau la fel ca pe oameni.
S-au insinuat în Consilii, luând forme asemănătoare oamenilor.
Omorând prin puterea lor Stăpânii regatelor,
Preluându-le înfățișarea și domnind peste oameni.
Doar prin magie puteau fi descoperiți.
Doar prin sunet li se putea vedea fața.
Căutat-au ei din Regatul umbrelor
Să distrugă omul și să domnească în locul lui.
Dar, află omule, că Maeștrii erau atotputernici în magie,
In stare să ridice Vălul de pe chipul șarpelui, în stare să-l trimită la locul lui.
Venit-au la om și învățatu-l-au secretul, CUVÂNTUL pe care doar un om îl poate pronunța.
Repede apoi au ridicat Vălul de pe fața șarpelui și l-au alungat dintre oameni.
Totuși, ai grijă, șarpele trăiește încă într-un loc care se deschide uneori spre lume.
Nevăzuți merg printre noi în locuri unde ritualurile au fost rostite.
Pe măsură ce timpul se scurge, din nou vor lua înfățișarea omului.
Chemați pot fi ei de maestrul care știe albul și negrul,
Doar maestrul alb însă ii poate controla
Si lega cât sunt sub formă de om.
Nu căuta regatul umbrelor, căci răul va apărea cu siguranță.
Căci doar maestrul luminii va triumfa asupra umbrei fricii.
Află, fratele meu, că teama e un mare obstacol.
Fii maestru al luminii intru toate, și umbra va dispărea.
Ascultă și ia aminte la înțelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede.
Nu căuta valea umbrei, iar LUMINA va apărea de la sine.
Ascultă, omule, înțelepciunea mea profundă.
Îți vorbesc de învățături ascunse omului.
Departe fost-am în călătoria mea prin spațiu-timp,
Până la capătul spațiului acestui ciclu.
Da, am aruncat o privire la PĂZITORII Barierei,
Care îl așteptau pe cel ce urma să treacă de ei
In acel spațiu unde timpul nu există,
Abia I-am simțit pe păzitorii ciclurilor.
Ei se mișcă doar în unghiuri.
Nu sunt eliberați de dimensiunile curbe.
Ciudați și înspăimântători sunt PĂZITORII Barierei.
Urmăresc conștiința până la marginile spațiului.
Să nu crezi ca vei scăpa intrând în corp,
Căci ei urmăresc cu repeziciune Sufletul în unghiuri.
Doar cercul îți va oferi protecție, te va salva din ghearele
LOCUITORILOR ÎN UNGHIURI.
Odată, într-un timp apus, m-am apropiat de măreața Barieră,
Si am văzut pe țărmurile unde timpul nu există,
Formele fără de formă ale PĂZITORILOR barierei.
Ascunși dincolo de timp i-am descoperit;
Iar EI, simțindu-mă de la distantă, s-au ridicat, au scos un sunet ca de clopot
care a putut fi auzit din ciclu în ciclu și s-au deplasat prin spațiu către sufletul meu.
Fugit-am atunci repede din calea lor, înapoi de la capătul de neimaginat al timpului.
Dar ei m-au urmărit continuu, mișcându-se în unghiuri ciudate necunoscute omului.
Pe țărmurile gri al capătului TIMPULUI-SPAȚIU am găsit PĂZITORII Barierei,
Atacând Sufletul care încearcă să treacă dincolo de timp.
Am fugit în cercuri înapoi în corp.
Am fugit dar cu repeziciune m-au urmărit și ei.
Devoratorii m-au urmărit, căutând prin unghiuri să-mi mistuie Sufletul.
Află, omule, că Sufletul care provoacă Bariera poate fi înrobit
De către PĂZITORII de dincolo de timp, ținut în robie până când acest ciclu se încheie
Si lăsat în urmă când conștiința pleacă.
Intrat-am în corp.
Am creat cercuri ce nu au unghiuri,
Am creat forma care din forma mea a fost creata.
mi-am transformat corpul într-un cerc
iar urmăritorii s-au pierdut în cercurile timpului.
Cu toate acestea, când ies din corp, trebuie să fiu prudent oricând
Să nu mă mișc în unghiuri căci altfel sufletul meu poate să nu mai fie niciodată liber.
Să știi că PĂZITORII Barierei se mișcă doar în unghiuri
Si niciodată pe curbele spațiului.
Doar mișcându-te și tu în curbe poți scăpa de ei,
Căci în unghiuri te vor putea urmări.
Omule, ia aminte la ce-ți spun:
Nu căuta să deschizi poarta ce dă dincolo de timp.
Puțini sunt cei care au reușit să treacă de Barieră
Către LUMINA mai mare ce strălucește dincolo.
Căci trebuie să știi că de-a pururi locuitorii
Caută astfel de Suflete pentru a le înrobi.
Ascultă și ia aminte, omule:
Caută să te miști nu în unghiuri ci în curbe,
Iar dacă, în timp ce ești în afara corpului,
Auzi un sunet ca un lătrat de câine de vânătoare
Răsunând clar, ca un clopot în ființa ta, fugi înapoi în corp în cercuri.
Dupa ce ai intrat în forma în care locuiești, folosește crucea și cercul combinându-le.
Deschide gura și folosește-ți Vocea.
Rostește CUVÂNTUL și vei fi eliberat.
Doar cel care are LUMINĂ pe deplin poate spera să treacă de păzitorii căii.
Iar apoi trebuie să se miște în curbe și unghiuri ciudate
Care sunt formate în direcții necunoscute omului.
Ascultă și ia aminte, omule:
Nu încerca să treci de păzitorii căii.
Mai degrabă caută să-ți sporești Lumina și pregătește-te să-ți continui drumul.
LUMINA este țelul tău suprem, fratele meu.
Caută și găsește de-a pururi Lumina pe calea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu