Sunt momente când viața pare să dispară... când sufletul este învăluit în umbre care nu pot fi explicate cu cuvinte.

 

Sunt momente când viața pare să dispară... când sufletul este învăluit în umbre care nu pot fi explicate cu cuvinte.

Dar a lupta cu acel întuneric este ca și cum ai încerca să stingi un foc cu mai mult foc.
Nu este o chestiune de a lupta, sau de a rezista... este o chestiune de a aprinde ceva mai mare: propriul soare interior.
Întunericul pe care îl simți – confuzie, frică, anxietate, gelozie, boală, vinovăție sau amintiri grele – nu a venit din greșeală.

A apărut pentru că energia ta era pregătită să o vadă, să o înțeleagă și să o transforme.
Nu este o pedeapsă.
Este un semn că te trezești.
A-ți aprinde soarele nu înseamnă a nega ceea ce simți; înseamnă să recunoști că ai în tine puterea de a ilumina totul.

Când înțelegi că lumina nu luptă cu întunericul, pur și simplu îl dizolvă... totul se schimbă.
Direcția vieții tale este redefinită.
Energia ta urcă.
Durerea înflorește doar acolo unde există un teren fertil pentru transformare.

Și dacă a germinat în tine, este pentru că ești gata să-ți descoperi propria lumină.
Cine își luminează soarele, își luminează dragostea.
Și cine le aprinde dragostea, aprinde totul.
Pentru că a renaște nu înseamnă a începe de la capăt... e a te întoarce la tine, cu mai multă putere, cu mai multă conștientizare, cu mai multă iubire.

Cu iubire și lumină......
Vasile Cotlet