Și-a cerut scuze pentru că există de mult timp.
Și-a cerut scuze
pentru că a fost acolo, respirând, ocupând spațiu.
De mică, a
înțeles că existența ei trebuie să fie blândă, discretă, pe fundal.
Deci, ea a
aplicat pentru a nu fi niciodată prea gălăgioasă, niciodată să nu deranjeze
prea mult, amestecându-se mereu în peisaj.
Ea continua să-și
ceară scuze.
Pentru cuvintele
lui, pentru tăcerea lui.
Pentru râsul ei
prea tare, pentru lacrimile ei nu s-a putut abține.
Pentru visele ei
prea mari, pentru temerile ei prea intime.
Îşi cerea scuze
pentru că se simţea atât de intens.
Ea a crezut că
trebuie să se aplece pentru a fi iubită.
Conformează-te
pentru a fi acceptat.
Deci a îndoit
balamaua.
Și-a comprimat
focul interior într-un tămbar abia vizibil.
Și-a vărsat furia
și pasiunile, nu pentru a deranja, nu pentru a speria.
Purta măști,
costume croite după așteptările altora.
A învățat să fie
o fată înțeleaptă, o femeie blândă, o prietenă care ascultă mai mult decât
vorbește.
S-a strecurat în
cutii care nu arătau ca ea, convinsă că era prețul de plătit pentru
apartenență.
Dar prin forța de
a-și cere scuze pentru ceea ce era, a ajuns să uite cine era cu adevărat.
S-a pierdut în
reflexiile distorsionate ale oglinzilor întinse de alții.
A murit într-un
incendiu mic, întrebându-se de ce se simțea mereu aproape de propria ei viață.
Până în ziua în care a realizat.
Ea a înțeles că își cerea scuze pentru respirație atunci
când avea dreptul să existe pe deplin.
Ea a înțeles că
se șterge singură pentru a nu deranja când avea locul ei de drept.
Ea a înțeles că
niciodată nu va fi de ajuns pentru cei care nu știau să o vadă.
Aşa că s-a decis să renunţe.
Încetează să-ți
mai ceri scuze pentru ceea ce a simțit.
Încetează să te
ofilești pentru a-i face pe alții să strălucească mai tare.
Încetează să
minimalizezi realizările cuiva, visele și dorințele sale.
Și-a tras
răsuflarea, a ridicat capul, și-a îndreptat umerii.
Și-a lăsat focul
interior să prindă viață, să-i lumineze ochii, să-i încălzească inima.
A învățat să se
iubească, să se asculte, să se aleagă.
Ea a înțeles că
nu trebuie să ceară permisiunea pentru a fi ea însăși.
Că nu trebuie
să-și ceară scuze pentru intensitatea ei, îndrăzneala ei, lumina ei.
Așa că și-a luat
locul, fară compromisuri, fară scuze, fară ștergere.
Și în acea zi a
început să trăiască
În întregime.
Libertate.
Intens.
Cu iubire și
lumină......
Vasile Cotlet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu