CURAJUL DE A FI TU ÎNSUȚI.
Curajul de a fi
tu însuți nu se transmite genetic, nici mai mult decât ne-a fost dat sau oferit
la naștere de niște zâne sau ghicitoare care s-ar fi aplecat peste leagănul
nostru pentru a depune ceea ce este adesea considerat o virtute.
Curajul de a fi
tu însuți nu se dobândește din fapte de arme sau acte eroice de pe câmpurile de
luptă sau în lupta pentru înfrângerea unui inamic, ci se descoperă și se
dezvoltă din confruntare și depășire de sine.
El nu își propune
să învingă sau să convingă, ci să crească, să permită creșterea din interior.
Se va ivi dintr-o
luptă împotriva condiționării și obiceiurilor noastre, o scufundare în zonele
noastre umbre și mai presus de toate, o confruntare cu vinovăția noastră, cu
frica de a fi dezamăgiți, de a nu fi la înălțimea de a nu ști să iubești sau să
nu iubești.
Curajul de a fi
tu însuți este o cucerire ce trebuie afirmată zilnic, este punctul culminant al
unei călătorii semănate de descoperiri și dezamăgiri, emoție și obstacole.
Se bazează pe
depășirea mai multor momeli și concepții greșite.
Curajul de a fi
tu însuți ni se va dezvălui printr-o succesiune de încercări.
Va trebui să aibă
rădăcini în încrederea în sine, respect pentru fostul copil din noi,
responsabilitate pentru adultul care am devenit.
Și asta necesită
curățarea conductei relaționale cu trecutul nostru, renunțarea la resentimente,
regrete, amărăciune sau acuzații la adresa personajelor cheie din istoria
noastră.
Curajul de a fi
tu însuți înseamnă să treci dincolo de loialitățile invizibile, loialitățile
care ne închid pentru a accepta să îndrăznești propria viață, fără să te simți
vinovat că o trăiești cu normă întreagă.
Găsirea distanței
potrivite într-o relație strânsă, definindu-ne și mai ales refuzul de a fi
definiți de cei dragi, cei care pretind că ne iubesc și care ar vrea prea des
să ne pună în slujba nevoilor și dorințelor lor, înseamnă să ne asumăm riscul
de a răni noi, să fim judecați greșit, percepuți ca egoiști sau fără inimă.
Curajul de a fi
noi înșine ni se va impune uneori ca o necesitate, acela de a ieși din
supraviețuire, de a ne naște în sfârșit în viață.
Cu lumină și
iubire ....
Vasile Cotlet

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu